din dragoste și ură
te recompui
iubire
ești stup în care mierea
se țese-n mii
de fire
astăzi miroși a struguri
mâine ești călătoare
așa cum asfințitul
se plimbă pe ogoare
și pentr-un lan de pace
ar face pact
cu marea
deși un ghem de ace
dă mâna cu uitarea

ne auzeam
tălpile
lovind iarba
veneam unul spre celălalt
prin foșnetul lui martie
eu cu o inimă înflorită
tu cu un năvod de cuvinte
între noi
se logodeau
caișii

erai bijutierul din ochii oceanelor

învățai perlele să se desprindă din scoici

și albastrul să ne fie dator

îmi plăcea cum înotai printre gânduri simplu și nebunesc

piruetele tale semănau cu ruleta

în care se zbenguiau la o sută de ani cifre norocoase

odată te-am zărit înconjurat de pirați

aveai în palmă o inimă

am crezut că a răsărit soarele în toiul nopții

te-am acuzat de furt de trădare de minciună și de…

Şi eu, şi tu, urcăm aceeaşi treaptă,

De ziua ta o cupă îţi închin,

Destinul nostru-i raza înţeleaptă

Din ploi ascunse într-un crez senin.



Eu port ogoare-n piept, tu cânţi iubirea,

Şi ar pe nopţi când hrana mi-e puţină,

Din flori-de-timp culegem nemurirea

Ori pribegim prin setea de lumină.



Când întunericul prin zori aleargă,

Ştiu un descântec, plin e de scântei,

În verde mă înec cu pacea-ntreagă…

Rătăceam într-un cântec și-am ciobit un diez,

Pentru vara de mâine aș fi vrut să-l sculptez,

Mă privește-ntr-un fel și-l aud cum suspină,

E captiv, dar se joacă între ziduri-lumină.

Într-o zi m-a-ntrebat de ce râd fără rost,

Treceau lupii, în goană, după hrană de post,

I-am oprit să le dau o fântână, s-o lase,

Într-o gară pustie cu peroanele-ntoarse,   

Nu mai știu de ce-ascund toate mierlele-n stânci,

Poate…