mesajul meu

nu-i decât parfum

trandafir

alb în mână

să-ţi vrăjească şirul clipelor…

gândul

străbate-ntr-un rid

pânza fină a obrazului

îşi ascunde zâmbetul colţuros

cârlionţ de copil…

nuanţă

de gheaţă-n 

arc de iris vie

aprinsă auroră boreală

concentrată-n chip perfect 

primordial ascuns în  

ciob de pământ 

fărâma raiului condensată

fir de Dumnezeu

atom  

lumină

şi vis

explozie afrodisiacă

buchet de sentimente albe

verzi albastre roz lăcrimând

într-un  naiv

surâs

eşti  tu

culoarea favorită

a ochilor…

 am primit

sămânţa

vieţii învelite-n moarte

sau poate

lacrima răvaş…

am strigat

prin culori şi cotloane

de inimă şi minte

n-am ştiut

că urletul…

înainte de adevăr

sau minciună eşti tu

mărturie

pleoapa stângă-i noapte

cea dreaptă-i …

sculptori

în piatra sacră

a vremii  dăltuindu-şi

destinul în forme infinite

de coloane  sărutate-n porţi

ascultând tăcerea

mesei

roşia sevă

a vieţii alchimizată în

acid de lut stors din alte dimensiuni

stelare le ronţăie cu fiecare tic-tac

carnea şi oasele lăsând ultimă 

moştenire nemuritorul

cuvânt

meşteri

visători

se hrănesc

cu mierea de pe…

dormind vise

ireal de frumose

vânători de aplauze

şi plăceri 

înarmaţi…

înţelege că

înaintea cuvintelor

şi-n urma lor impresiile

dau din coate îmbrăcate de mirese

iar expresiile de miri

ce se sărută

scenă de teatru

în faţa oglinzii

să ştii

zâmbetul s-a iubit cu lacrima

durerea şi bucuria sunt mâinile

dumnezeului întrupat în lut

când spui nu

cineva undeva zice  da

răstignit pe aceiaşi iluzie

roată

cu tine

 măreţia…

îţi intrasem

şmechereşte

ca un fur visător

în inimă

sub vraja somnului

să-ţi respir crinul

n-am simţit

miracolul

polenului dulce-nşelător

ce-mi pictase obrazul

şi flămândele nări cu violetul

vrăjit al iubirii

mă îmbătasem

pierdut în aroma-ţi

şi parfumul halucinogene

devenind  condamnat dependent

incurabil mort

viu îndrăgostit

am…

îţi dăruiesc

o clipă de cristal

coaptă-n mir de Voroneţ

prizonieră-n rama unui vis

din spaţiul rupt

unei bucăţi de timp câştigată

la loteria  dragostei

să-ţi fie zâmbet

icoană

în schimb

pe şevalet să-mi pui

sărutul  tău  umbră de lut

pictat în foc şi chin  roşu-divin

să-l trec prin sânge în culori

de trup suflet şi imn

să-ţi renasc

lacrimă…

s-a rupt

spaţiul în timpuri

nisipul împietrit

în clepsidră

înfloreşte

lotuşi

un ecou 

colorat în infinit

îmi urlă-n timpan

versul  alb al

tăcerii

ochiul 

mă priveşte

cu nasul pe sus

pământ şi cer ard

sub talpă

inima

vrea să mor

înainte  să mor

într-o şoaptă

mă provoci

cu miile de feţe

ale diamantului

în care te-am zidit

iubito

îmi zâmbeşti

din catifeaua

albă a sincerităţii

floare-de-colţ…

ochii tăi

iezere cristaline
arcade

tremurând umbre

glasul tău

șoaptă-n rugăciune
îngenunchind

tăcerea liliecilor

împietriţi

în parfum

obrajii tăi

bujori în explozie

orgasmică

delir al iubirii
ce-și râde hohotul

extaziat în surâs

gura ta

dulce păcat

de cireaşă coaptă-n sărut

astfel inspirat Dumnezeu

a modelat coasta...

ştii că un

cal-putere este

egal cu zero comparat

cu lacrima unui  gând

nici măcar marele…

flămând

aştept (re)facerea lumii

aisbergul ignoranţei bipolare să se

spargă-n Dumnezeul unic de lumini

fără umbre ale (ne)cunoaşterii

eradicând  teama

iluzia şi spaima

de viaţă

însetat

otrăvit îmi beau

pentru ultima oară infernul

să-l renasc  curcubeu peste dor

să ningă-n pustiul deşert efemer

eterna primăvară cu rouă

pâine flori şi…

îmi curg

existenţa printre

anotimpuri calde  şi reci

atent fiind la spaţiul dintre cuvinte

uneori

fac salturi

şi chiar zbor deasupra

acestui puzzle de tonuri şi…

alb,

un pui de

lumină vie

dintr-un astru

ocean lacrimă rouă

sau strop înflorit de ploaie

mamă curcubeu şi tată soare

univers trăindu-şi eternitatea

într-un boţ de pământ big-bang-ul

râde ignoranţa plânge

iconştientul vibrează

cuvântul  te iubesc

albastru

culoarea infinitului

născută e din ochii tăi iubito 

divinul e doar un copil de cristal

ce-ţi oglindeşte iubirea din  albastru …

sub paşi

ucizi roşii speranţe

nu-ntoarce capul  durerii

priveşte-ţi aripa cum îşi cântă

zborul nu-i decât parfum

şi noaptea o altă

 floare albă şi

 regină

continuă

să calci pe vise

trăind iluzia plăcerii

croşetată de regele timp ce-şi

pune coroana spaţială acum

prezentându-se

chiar  aici

eu

sunt

plăcerea

visul unei…