Mi-a revenit trecutul,
mai viu cu un ieri,
clepsidra toamnei cerne amintiri
de aur, de rugină,
de tăceri.
Văpăi dansează pe cer
atârnate de gâtul
nopții și
al visului.
Gândul îmi frământă cuvintele,
brațele prelungi cheamă depărtarea,
unda din tâmpla fierbinte
mă înfloare in floare
și-n cânt;
trecut,
descânt…

În marea hârjoană se-agaţă şi vântul;

Se-ntrece în cântec cu glasuri mici, dulci;

De-odat’ se opreşte şi strigă puştimii:

- Voi ştiţi? Mâine e şcoală! Mă auziţi, pici?

V-aţi pregătit ghiozdan, papuci şi bentiţă ?

De-o vară v-aşteaptă blându-abecedar

Şi doamna se-mbracă cu rochia nouă,

Ce a primit-o azi, de la toamnă în dar.

De mâine, veţi pune sămânţă în piatră,

De mâine, veţi creşte voinici pân’ la nori

Şi jocul…

Mi-ai bătut în geam

ca un clopot ce-şi pierde

secunda;

buimaică m-am trezit

căutând printre amintirile

reci;

am simţit

cum se prelinge-n tot corpul

roua,

fecunda,

şi-aprinde scânteia-n cărbunii uitaţi

ce-i credeam stinşi pe veci.

Se-nalţă iar focul

şi-n dans se-mpletesc vise

pentru rugul iubirii;

la lumina lui voi picta anotimpul meu;

voi alege culorile pure,

ce dau srăluciri…

Când îmbrăcam frumoasa-mi ie,

am dat de vechea-mi poezie;

căci am păstrat-o ca pe-un crez

visez acum, iar?nu visez?

Cuvinte scrise cu sfială,

aşa, ca-n prima zi de şcoală,

ce-au dispărut ca într-o vrajă...

s-au aciuat în suflet, strajă.

Ce-mi place azi să le privesc

şi uneori chiar mă hrănesc

din seva lor... şi le-aş ruga

să-mi lase verbe-a conjuga.

Cu ele vreau să mă alint,

cu ele vreau să…

Sunt în duel cu vecinul;

nu vrea să-mi fie cămaşă;

îi tot spun că-n ţară-i chinul,

el... să-i fiu o chiriaşă.

Sunt mereu în acea stare

să-mi plătesc ,,blânda” chirie?

leafa-mi este în sistare;

toate-mi sunt în agonie.

Sunt vecină, şi să ştie,

că-s mai sus decăt o soră;

bunicii acum să-nvie,

ne-o trage-o batjocoră!.

Sunt vecină, şi să ştie

că e zi şi eu sunt noapte

şi trăind într-o frăţie

poţi…

Mă tot gândesc că vine toamna,

iar eu la margine de drum

voi pierde până chiar şi umbra;

voi fi doar o perdea de fum.

Acum în vară, pelerinul

şi-a aşternut visul pribeag

sub ramul meu şi tot mă roagă

să nu-i dau dorul în vileag.

Ca într-un dans mi-a cuprins trupul

şi inima e lăutar;

as vrea să- l mângăi, seva toată

s-a scurs, adapă un lăstar.

Doar cântecul tăcerii mele

poate să-l legene uşor,…

Mă simt ca floarea de colţ,

nu c-aş fi pură,

ci pentru că cer puţin

de la stânca

cea durǎ;

că n-am vecini

decât culmea golaşǎ,

tǎcerea veşnică îmi este

cămaşă.

Dar ceru-i aproape

cu stele şi soare,

lumină se-nchide

în frageda-mi floare,

cǎldura mǎ-nvǎluie...

mǎ răcoresc

cu roua din zori,

mir dumnezeiesc.

Şi astea mi-ajung

să iubesc!

De vrei , călătorule,

să mă culegi cumva

să mă aşezi în…