Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,

Se scutură pe frunze în straie de rugină,

Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi        

Mimează revenirea de stranie regină.

Și uite-o, istovită de-apusuri sângerii,

Pe crestele rănite de nopți decolorate,

Își flutură veșmântul pe-aleile din vii,                                           

Să-și etaleze forma sub ramuri despuiate.

Sub ceruri decojite se zbate-n…

Brațele mele se ridică spre cămașa albă a cerului,

sub care se conturează zâmbetul mamei

învăluită în năframa cu îngeri.

Îmi pune un sărut pe linia vieții.

Din el învăț să leg sunete de foc la schimbul dintre ore.

Îmi așez gânduri în palmă.

Degetele bat în ritmul furtunilor din suflet.

Ce straniu se simte viața în roz!

Învăț că ploile nu sunt mereu albastre,

că verdele se naște din buricul degetelor harnice

și că…

Azi m-am uitat la mine.

Aveam fața întoarsă către Dumnezeu,

în timp ce tot corpul îmi era ocupat:

trebuia să țină în mâini viața.

Am admirat tabloul alcătuit din arterele inimii:

sângele în culori exilate

curgea pe serpentinele gâtului până jos,

pe crestele sânilor.

Doar șira spinării se ridica vertical, pe sub părul-clepsidră.

Simțeam în tălpi pulsul pământului

și iarba crescându-mi în palme

sub…

E noapte cu lună albastră,

Ard stele-n veșmânt de topaz,

Spre mine deschid o fereastră,

Să-mi pună lumini pe obraz.

Obscure cad ape din lună.

E parcă un timp de-nceput,

Lumina din cer se adună

Și curge-ntr-un ritm neștiut.

Tăcerea se-nalță a rugă,

Ne-atinge domol pe-amândoi,

De parcă ar vrea să ne-aducă

Din astre căderea de ploi.

Ce tandru-mi vorbești de…