Când ceasul îmi va bate şi timpul se va stinge,

Pe tâmpla mea căruntă o lacrimă va ninge -

             Nisip... încet mă sfărm.

Dar voi atinge marea pe trupu-i de ispită,

O scoică va preface, în valuri adâncită,

             Albastrul unui ţărm.

Doar teiul mă va plânge cu dorul unei frunze,

Făptură nerostită din firul unei pânze,

             Şi totul va fi tern.

Mă voi aprinde-n torţe - lumină-n altă lume,

Voi…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde în stele

Când luna m-atinge cu sufletu-i dalb;

Aşterne-te, piatră, în negre castele

Şi strigă-mă-n alb!

Şi piatra se stinge - ecou în tăcere,

Când noaptea se-ntinde, şopteşte nuntiri;

Străbate-mă-n taină... doar lumi efemere,

Pictate-n…

Mi-am lipit urechea

de glasul pământului.

Ce vremelnicie se ascunde

dincolo de noi...

fărâma unui gând pierdut din Pleiade.

Un fluture galactic

numit Cuvânt înfăşoară lumi în

visul primordial, la cel dintâi venit.

Acolo...

fântâna tace pământul

în rădăcina măslinului înflorit,

iar el curge-n izvorul

celui dintâi cuvânt...

fărâma unui gând pierdut din Pleiade.

Agonic e lutul şi zarea-i ruină,

Coloane de ceţuri ascunde în ape,

Cuvinte-n oglindă, în visuri s-adape...

Doar vântul mareei respiră-n surdină.

Agonic e lutul şi picură-n soare,

Tristeţea se-ncuibă potcoavă-n genune,

Tăcerile-i stinse - cândva goliciune -

Se umplu deşertic de clipa ce doare.

Aşteaptă în suduri pe coame încinse

O noapte ce plânge... la capăt e Poarta;

Coboară din boltă şi moartea şi…

Ochiul lui Isis

întrupa nevăzutul -

fata morgana.

Noaptea-n cerdace

împleteşte fantasme -

molii de nisip.

Luna pictează

degetele cerului -

trestie de lut.

Pustiul iernii

ţintuieşte secunda -

lacrimă oarbă.

Scoică pe nisip -

regăsirea apelor

în taina pietrei.

 *   *   *

Stele în noapte -

ciocârlii întristate

cântă-n lumină.