În ce zi anume, actriţă dragă

Te-am văzut în Făurei, n-aş putea să-ţi spun

Vinul culorii ne-a îmbătat de moarte

Tu erai de ceară şi purtai sufletul lumânărilor

Orbecăind pe vaste întinderi de oglinzi

Brumate. Şoaptele noastre de cristal

Vinovate sau nu, multiplicau păduri

De clinchete arămii cu ecou mântuit

În carnea palorilor încă vii, şi nu aveai

De unde să ştii că te mistui, iar eu

Nu aveam voie să-ţi spun, cine te…

Inima mea se zbate din locul ei

Ca lama cuţitului e dorul, nicăieri

Nu plecăm. Eu cu ghearele smulse

El însuşi ca semiluna. Ascultaţi

Tunetul şi bubuitul din inima voastră

Nicicând n-aţi fost călători ca ea

Aproape beată de jale. Pe drum

Lumină vomitată de copii, noi

Umplem spaţiile goale.

Prin grai şi suflet zgâlţâie vântul

Fierbinte, agere minţile casei.

Pe drum ca norul de ploaie sunt

El ca fulgerul…

Nu mă lovi cu umbra cuţitului

E incertă şi neascuţită, am visat

O ghilotină frumoasă, seamănă cu un

Turn înclinat. Am fixat o întâlnire

cu Leonardo, călător în somnul cuvintelor.

Îmi cheltuiesc banii sufletului

Pe metafore, şi tot mai rar, mă întorc

La tatăl meu, să ştie cât am crescut.

Cineva i-ar fi spus, că sunt un tânăr trist

În regatul invadat de cai şi păsări.

Privesc cum merele roşii au coborât

Din ramuri. În…

Îţi fac un tablou de Grigorescu

Să ai mărturii dintre milenii

Cu braţele desprinse de umeri, care

Ne flutură un eu nu sunt eu

Iar locomotivele nu se mai pot desprinde

Din gări, cine eşti tu ? întrebi

Un jucător de şah, sunt de la celălalt

Capăt de lume. De unde eşti ?

Numele tău e mereu acelaşi

Şi nu ne putem împotrivi pentru că

Păsările au murit în penelul de pictor

Văzduhul a fost furat peste noapte

Să…

Când monoton vaiet bat clopotele ploii

Şi la amiază e vară, seara toamnă

Mă-ntreb în noaptea otrăvită de brumă

Unde sunt sorii râsului tău ?

Unde se ating aripile tale de somn ?

Răspunsul, altfel al pădurilor

Altfel al râului buzău, tulburat

De posomorâte odihne, altfel al văzduhului

Toate măresc ecoul depărtării tale

Avem fiecare altă zare.

Ostatec în străine gânduri, fiecare

Cu propriul rubin, nu le putem…

Mai bine să privim rândunelele

Cum şi-au făcut cuib, la streaşina unde

Se încheie veranda, cum fluturi enormi

Ţâşnesc din crisalide, palpitând la fântâna

De sticlă a geamurilor. Printre dalii

Răsar maci, anghinare se ivesc în stocurile

Trandafirilor, o garoafă stropită cu roz

Şi cu alb, nu ştiu de unde se leagănă

Printre verze, scăldându-se într-un fum

Portocaliu al soarelui, sub cârje de ploaie.

Să lăsăm aceste poeme…

După întâlnirea cu tine, nimănui n-am să-i spun

Ce doresc şi ce simt, când razele

Coboară prin frunzele ulmilor

Când florile-şi varsă parfumul

Iar văzduhul e blând şi nostalgic.

Nimănui n-am să-i spun de garsoniera

Din pădurea de macarale

Sau ce doresc şi ce simt când tăriile

Îmbracă hlamidă albastră, când

Sub clopotul viu străluceşte

Primăvara cu fraged veşmânt.

Nimănui n-am să-i spun ce doresc

Şi ce simt,…

Pentru cine mai bat clopotele

În cetatea brăilei ?, pentru cine

Cerşesc îndurare la porţile veşniciei ?

Ca mine, ca voi, au păşit cândva

Pe-aceste străzi în trepte, pe sub

Arcurile medievale, răpuşi de cântec

De speranţă, de vis. Împreună am făcut

Apel la mitocănie, şi vremea muşcă

În carnea de piatră, teii bătrâni ning

Pe străzi, mila florilor peste paşii

Brăileanului, care coboară spre piaţă

În zori. Aici…

Să priveşti complice la pocaluri cu poeţii

Şoimii şi pianul până nu se opreşte ploaia

Să cobori la fasturi cuvios, să pui

Pecete pe doi sâni la liturghia din Ianca

Să înoţi în draperii verzi într-o seară verde

Să-ţi aminteşti speranţele însămânţate

Ca grâul, să-ţi aminteşti cum

În aşteptarea serii fără speranţă

Armura cavalerului se cufunda

Într-un polen păgân, să-ţi aminteşti

Cum în simţuri o melancolie, mai de…

Din punctul unde mă aflam

Se vedea foarte clar, cum fiecare

Se ascundea în celălalt, pe când

Rogojina se întindea peste podele

Ca o femeie plată, şi eu spuneam

Să nu mai vorbim despre morţi. Am citit

Masca unui înger şi îmi vine să plâng

Mă zăpăceşte, mă face să uit cât sunt

M-am scăldat destul, am cedat locul

Era inutil, apoi m-am culcat era linişte

În scorburi numai pe urmă câţiva discutau

Chestiuni personale.…

Te-ai oprit la fântână ziua

Pe drumul cel lung şi ţineai în mână

Cartea despre adâncuri şi prezent

Tu erai şi-am simţit de departe

Cum timpul curge prin semne de fosfor

Luciul alb de proaspătă vatră

Se desprinse din roata fântânii

Timpul se-nvârte şi-adâncul se leagănă

O clipă crezând că ajunge la cer

Apă, apă din clopote adânci

Peste gâtu-nsetat, peste mâinile mele

Frumoase şi lungi, de cumpănă albă

În…

Şi aşa a rămas un semn din lemn

O amuletă a anului 1540, cu bolta

De frunze, pe piatra prea albă.

Peste vad nimicuri, nisipul unui râu

Şi semnul, lumn tăiat, de glezne

Să-l atârn şi să încerc la păsări

Mai iuţi s-ajung când ceru-i roşu

Şi încălţările din galbene argile arse

Ornate cu figuri de zei şi cu fecioare

Şi cu miros de busuioc, un talisman

Pe piept cu drumul mare, când noaptea

Şapte cai, prin porţile…

Dacă şi acum după fiecare cuvânt

Îşi trage sufletul, după ce a scris

Tubaj cu şarpe, a fericit brăilenii.

Pe ochii ei albaştri, pe mări la vânătoare

Ea ar vâna corabia. Cu arma cu trestie

De argint nemilostiv, potrivit calendarului

Să ridici viaţa unui sitar, desfrânează-te

În foşnetul pliscului cald, în prima noapte

Părul şi-ar umple cu alice.

Într-o flacără, într-o colivie lacustră

Deasupra osemintelor pe…

N-aş vrea să plângă nimeni după mine

Să nu spună nimeni c-am murit

M-am repezit doar până la strămoşi

S-adaug istoriei mele o clipă

Nepoţii mei mă pot căuta oricând pe-acasă

Sau prin aceste tablouri fără semnătură

Căci multe lucruri îmi vor ţine locul

Privirile-mi vor rămâne-n fereastră

Iar pe pereţi umbra ciudată

A capului meu. Poarta nu va rămâne

Încuiată, rugina n-o să-i mănânce clanţa

Căci mâinile mele vor…

Ploaia parcă s-a oprit, iar trenul s-a dus

Ah, dintr-o dată, liniştea. Tac.

Ca un perete, nemişcat tac. Vai, cum

Am condus-o în grabă, loc în vagon

Cum i-am găsit, iar ceaţa, peste Brăila

Plutea , şi acum, în altă parte să fug.

O  plimbare ?, cine vine dintr-acolo

Să-mi vadă ochii din buzunare ?

E vântul, doar vântul şi privighetorile

Nu mai cântă, păcat, zadarnic scormonesc

Amintirea, ploaia s-a dus, trenul s-a…

Nimic nu va cere câştigătorul

Nici această femeie nu cere

Primului sosit, într-o dimineaţă ca aceasta

În lipsa unei mâini cu grai

Îşi va-învăţa privirile să tacă

Doamne, nu-i voie să plângi când

Merii sunt în floare, o amintire ai

Despre oraşul brăila, dunărea

Şi o sanie trasă de cai bătrâni

Nimic nu va cere poeteasa veşnică

Adriana primăverii ai clădit ca zeii

Din blocuri mari de perfecţiune şi

Lacrimile…

                      - doamnei Gina Zaharia -

 Forma lacrimei, depinde de golul din ea.

Văd tăcerea ta îndepărtându-se de ora zero

Crima de la ora zero, scriu despre asta

Şi uşile de la ascensoarele cuvintelor

Se închid şi se deschid muzical.

Ce vârstă ai putea avea îndeajuns de pură

Pentru ca visul să-ţi guverneze

În mod natural aşteptările aici

La marginea unui oraş ?.

Cineva a comis crima, cineva…

Câte vise au oamenii, ah, păsările acestea

Miraculoase făpturi pe care le născoceşte

Pământul ca să compenseze durerea copacilor

Şi-a florilor care se uită veşnic în sus

Renunţând în fiecare toamnă la vechile aripi

Visele, închipuirile noastre, ne continuă mereu

Amintindu-ne elanuri vechi şi iluzii risipite

Prin ani, generos, ţipând neâmplinite

Nesfârşit căutându-ne prin Buzău cu bulgari

Chemându-ne într-una spre steaua neajunsă…

Tu eşti supernova sufletului meu

Doamnă a neliniştii mele, doamnă a ceţii

Din oraşul Buzău. Nu sufla cu-ntuneric

Holul de sticlă cu care cubor câteodată

În râu. Nu vreau să ştiu pe cine-ntâlneşti

La marginea visului, nici pe cine adormi

Cu pustiu în părul tău delirant.

Doamnă a umbrelor, stăpână a scărilor mele

Mută cutia de rezonanţă a negurii

De sub tâmplele mele şi nu te dezbrăca

Între oglinzile dispuse…

Nemurirea e în trupul tău, Crina

În mersul tău neânţeles, de ape

În ochii abia deschişi spre verde.

Sărutul tăcut de plantă carnivoră

Îmi mărea suferinţa şi naufragiul.

Sânul tău în ierburi trebuia să-l culeg

Dar mă orbea o nelinişte, o ceaţă

Şi beam învins linia gâtului tău

Şi coboram încet în moartea albă.

Uitasem drumul...Unde-mi erau

Cărările aspre, dragostea, femeia?

Mângâierile tale miroseau a floare

De…