să spui: “lumea e frumoasă”, chiar dacă n-ai văzut-o;
cum ar putea, un dar, să fie altfel?
să spui: “iubirea e tristă”, chiar dacă n-ai cunoscut-o;
cum ar putea fi altfel, când tristeţea
este podoaba ei cea mai de preţ?
să spui: “viaţa e scurtă”, chiar dacă n-ai cum s-o măsori. Viaţa
nu poate fi altfel decât “scurtă”, mult prea scurtă, pentru
frumuseţea aproape insuportabilă a lumii şi poemele
născute…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 27, 2013 la 12:43pm — 6 Comentarii
Pe o aceeaşi bancă,
într-un acelaşi parc,
un cerşetor citea
mereu, aceeaşi carte… aştepta
ziua în care, din senin, un vifor
să-l poarte către mare
-galop de val,
galop de vânt-;
acolo,
printre cai de mare şi corali
este un templu fără zei, cu poarta larg deschisă
pentru cei trişti şi singuri, care au
drept singură avere, o carte
-nu contează care-.
Un clopot…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 27, 2013 la 12:43pm — 15 Comentarii
Şeherezada-şi deapănă povestea…
În noaptea părului,
gâtul alb
luceşte stins…
la uşă
călăul e treaz...
Şah Riar ascultă…
fără răgaz, Şeherezada
din carne toarce firul…
ape clare
suie din adânc…
cactuşii,
floarea îşi deschid…
Printre odoare, perne,
covoare zburătoare
se nasc poveşti, înlănţuite
precum mărgăritarele pe…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 25, 2013 la 8:20am — 14 Comentarii
Am regăsit cutia cu-amintiri
din podul vechi
paianjenii plecaseră…
în urma lor,
doar pânza, fragilă şi
periculoasă…
Lumina tremura…
Am deschis cutia…
ce greşeală!
N-am mai plecat…
sunt tot aici,
în vechiul pod!
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 23, 2013 la 2:55pm — 12 Comentarii
Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte,
ne bântuie ziua,
ne bântuie noaptea, cu vise cu tot
îşi răstoarnă galopul în noi până când
devenim lăncii, aruncăm
strigăt la cer: “Fă-mă din nou, fă-mă galop, să nu îmi mai pese
de timpul iubirii,
de timpul durerii,
de timpul muririi”.
Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte
spulberă zapada,
răscolesc…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 23, 2013 la 2:54pm — 9 Comentarii
Puterea îmi vine de sus,
din susul în care mama a primit în posesie o fâşie de cer,
de unde veghează
ca o leoaică blândă,
ca Chomolungma, înfăşurată într-o zăpadă castă,
Zeiţa-Mamă a pământului care sunt
-cotropit de sete pământ-;
şi când ciutura mea
devine sită,
roagă norii să-si încline puţin găleata;
când lichenii îmi sugrumă
pădurea crescută din umeri,
armura veche roasă de rugină,…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 22, 2013 la 8:14am — 8 Comentarii
De poţi
să te arunci
în moarte ca-n iubire
din sânge îţi va creşte o vioară
şi din vioară un trandafir
spre-a-i împlini, privighetorii,rostul
de-a-nlănţui, în cântece, tăcerea
sângelui care se varsă-n marea
nebunilor frumoşi, îndrăgostiţi
de propria rană, singura care
ştie să cânte astfel încât
să le redea
orbilor vederea,
surzilor, auzul,
muţilor, glasul,
Tatălui, pe…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 22, 2013 la 8:13am — 6 Comentarii
Universul se-adună, se strânge în sine
şi vine tiptil
la pragul bunicii
şi casa şi bunica
sunt din pământ
şi scunde, amândouă
casa zâmbeşte din muşcate
bunica, din ochi
şi din obrajii plini
de soare, vânt,
şi brazde întoarse
îşi şterge mâinile pe şorţul mirosind
a pâine caldă
şi se strecoară prin grădină, lin,
spre poarta niciodată încuiată
vin nepoţii…
se şterg cuviincios…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 21, 2013 la 5:54pm — 8 Comentarii
De la un timp, culorile,
toate culorile
violente,
paşnice,
fierbinţi sau
reci,
poartă în ele
un strop de negru
- o gaură de vierme -
Cineva
a început să-mi sape un tunel
în piept
se apropie de omoplaţi…
curând,
va zbura pe-acolo
un fluture de noapte
Mi se va întinde oare
vreo mână de lumină?
Tu ştii…
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 21, 2013 la 5:30pm — 6 Comentarii
E sărbătoare astăzi
afară din cetate
poporul
îşi trezeşte leii
şi curge către Cruce
Legea e aspră, dar e dreaptă!
Cum a-ndrăznit Acesta
să ne iubească-aşa,
nemăsurat?
părinţii
nu i-au spus nimic
despre cumpătare, prevedere,
provizii albe pentru zile negre?
atâta darnică risipă
ne-a umilit.
Poporul
curge înspre Cruce
fremătând
foamea…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 18, 2013 la 7:12am — 11 Comentarii
Înger cu aripile desfăcute veghează mormintele de la marginea mării.
Norii atârnă,
zdrenţe din mantiile unor regi exilaţi
aici, la marginea mării,
unde a luat sfârşit călătoria, aici,
unde vaietul exilului nu conteneşte nicicând.
“Nimic nu se sfârşeşte cu adevărat” şoptesc sirenele,fecioarele-zâne,
îndrăgostitele,
ucigaşele,
cele care omoară cântând,
cele care sugrumă cu cântecul…
ContinuareAdăugat de Anca Tanase la Aprilie 18, 2013 la 7:00am — 10 Comentarii
Voinţa golului
a oricărui gol
este de a fi umplut cu ceva
fie şi numai cu sine-însuşi
golul meu
îl umpleţi tu
şi floarea de cireş care
topeşte zăpada
curăţă rugina
desţeleneşte norii şi
poartă negrul înspre roz şi alb
orice gol
tânjeşte după plinătate
-niciodată invers-
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 17, 2013 la 8:31am — 7 Comentarii
Cineva, undeva, cândva,
m-a învăţat ca
la primul gong de primavară
să merg în mijlocul câmpului
cu pieptul deschis în calea copitelor
să mă rostogolească printre colţii firavi ai ierbii
să mă azvârle dintr-o floare într-alta
în pocnet sec de muguri
pe care numai noaptea îl aude
fără să ţip
adânc şi prelung spre înaltul
din mine
fără să cad
în şanţul curat în care
nu a căzut
încă
nici un beţiv
şanţul pregătit…
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 17, 2013 la 8:30am — 3 Comentarii
O pasăre pe-un ram de felinar
Ca să rămâi în viaţă,
întinde-te gol pe un gheţar
să-ţi scazi temperatura,
rugul interior.
Pune căpăstru hergheliei de vapoare
ţâşnind din ochi, întoarce săgeţile pornite
spre insule albastre, unde Soarele
răsare, zilnic, dintre crini.
Ca să rămâi în viaţă, omoară cântăreţul,
omoară pasărea aşezată pe-un ram de felinar,
omoară gitana şi fustele ei învolburate,
omoară…
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 3, 2013 la 9:09am — 7 Comentarii
Ce copil cuminte ai fost tu,
mama!
Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci!
În fotografia îngălbenită
te vezi ca-ntr-o oglindă cu argintul smuls
ca o reflexie a cerului în apă,
dar cuminţenia ta
e atât de clară!
Târziu, foarte târziu, într-un târziu la fel de obosit
ca universul
ai devenit
copilul bătrân, însingurat şi trist
al copilului tau
aşa, ca o stradă
dintr-un oraş medieval
cu iedera potopind
ziduri…
Adăugat de Anca Tanase la Aprilie 2, 2013 la 4:19pm — 6 Comentarii
FONDATORI
ADMINISTRATORI-EDITORI
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 300 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor