Noi am plecat demult

înspre lumină

pământul

se roteşte mai încet

albastrul

e numai zdrenţe cenuşii

copacii

cresc cu crengile-n adânc

florile

nu mai au corole,

ci tăciuni

nimeni

nu mai încearcă

să mute munţii

în lanurile de zgură

nu se mai coace grâul

şi-a stins lumina!

În apartamentul

de la etajul IV

plânge-un copil, mama

coboară în…

Oraşul,

marea,

nisipul…

Jazzul cuprinde tot:

maidane,

cactuşi trişti,

ghivece fără floare.

Respiraţia rece a neoanelor,

omul singur în mulţime,

veselia calpă a reclamelor.

Câini ascunşi sub poduri,

zdrenţe de inimi,

lună spartă în betoane

păpuşi stricate…

Jazzul cuprinde tot:

fumul albastru al ultimei ţigări,

ţipătul tăcerii,

ochii…

Sărbători laice



Astăzi e sărbătoarea pământului,

mâine, a apei…

poimâine,

mai găsim noi ceva,

fără legătură cu oasele acelea străvechi,

mirosind a tămâie şi smirnă.



Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,

stingem lumina la ora stabilită,

bem apă

cum bunicii beau cândva agheasmă,

mâncăm o bucată de pâine

fără cruce

şi ne bucurăm de sărbătoare!.



E atâta linişte când nu mai tună nimeni : “Vreau să Te văd!”,

când…

Menirea cascadei e căderea

în despletire de coame şi plete,

splendoare efemeră a unui voal de spume,

euforie a saltului mortal

flacără lichidă, cascada

nu doarme, nu-şi conservă energia,

cade, cade într-una, fără să tragă în cădere

nici pasăre, nici vânt

cascada e dreaptă, abruptă, ea

nu înfăşoară

cuvintele în vată,

nu pune-n lanţuri

nici lumina-mamă,

nici curcubeul-tată

inconsistenţă aparentă…