nu mǎ mir de neștiințǎ niarne*

este ambiguǎ

ca și nimicul

acum îl ai acum nu-l ai

însǎ

când între noi apare știința

tragȃnd cu dinții de ȋnțelesul vreunei taine

rǎtǎcim orbi

bieți orioni ȋndreptȃndu-ne spre soare rǎsare

cǎutându-ne…

Să priveşti complice la pocaluri cu poeţii

Şoimii şi pianul până nu se opreşte ploaia

Să cobori la fasturi cuvios, să pui

Pecete pe doi sâni la liturghia din Ianca

Să înoţi în draperii verzi într-o seară verde

Să-ţi aminteşti speranţele însămânţate

Ca grâul, să-ţi aminteşti cum

În aşteptarea serii fără speranţă

Armura cavalerului se cufunda

Într-un polen păgân, să-ţi aminteşti

Cum în simţuri o melancolie, mai de…

Un Sconcs, un tip energic, a reuşit deplin

Ca partener strategic în spaţiul carpatin.

El licitând cu grijă, cu alţi competitori

A cumpărat o  firmă de dresuri şi unsori

Luând pe mai nimica o ditamai reţea

De fabrici şi buticuri cu - accesul la şosea

Urmând ca să producă, parfumuri, detergenţi

"La preţuri…

la poarta inimii mele

mă opresc adeseori râzând

alteori plângând

bat tăcut apoi aştept răspuns

deschide poartă un copil

ce nu-i din asta lume

judecător atât de drept

al faptelor mele

rele şi bune

nu mă-ntreabă de-am greşit

de sunt neîmpăcat

zâmbeşte doar

sau râde-n hohote

la orşice

păcat

nu ştiu prea multe despre el

ştiu mi-e prieten nu duşman

cum a ajuns acolo

un…

JURNALUL UNEI DUPĂ-AMIEZE COMUNE

de arătătorul îndoielii atârnată

la cina de fiecare zi

se-mpărtăşeşte nemişcarea

nu întotdeauna pâinea găseşte gura…

nichita stănescu

nichita stănescu este un râu

prin care curg cuvintele

într-o mare de sentimente

izvoarele lui vin din cer

și se prefac în cai albi

care fug pe o câmpie albastră.

cine vrea să bea apă din acest râu…

Trăgea

aerul în piept

ca într-un fel de halucinaţie

sufocat de sentimentul neputinţei,

răsturnându-şi capul pe spate.

Îşi holba ochii cu sălbăticie

peste tâmplele înguste

ale germenilor de prostie…

The…

Iluzia

era desăvârşită

(dintr-un anumit punct de vedere)

ţinându-şi respiraţia,

îşi pierduse cu totul vocea

surprinzându-se

cu ochii înălţaţi la cer…

The illusion

The illusion

was accomplished

(from one’s point of view)

holding his breath,

was losing totally his…

Din punctul unde mă aflam

Se vedea foarte clar, cum fiecare

Se ascundea în celălalt, pe când

Rogojina se întindea peste podele

Ca o femeie plată, şi eu spuneam

Să nu mai vorbim despre morţi. Am citit

Masca unui înger şi îmi vine să plâng

Mă zăpăceşte, mă face să uit cât sunt

M-am scăldat destul, am cedat locul

Era inutil, apoi m-am culcat era linişte

În scorburi numai pe urmă câţiva discutau

Chestiuni personale.…

Cuvintele sunt de nisip în foi,

Rostirea lor nu îşi mai are rost.

Castele de silabe-ar fi un soi

De zgură peste iarna-n care-am fost.

S-au diluat petale în zăpezi

Cu-atâtea ceasuri numărate-n van,

Tramvaiele oranj nu le mai vezi

Şi soarele-i mai mic cu înc-un an.

În verdele ce crud se pregăteşte

Să umple salcia de muguri noi,

Adie vântul şi ne strânge-n cleşte

Un pas de rac alunecând pe…

Spuneam că sunt un săpător după cuvânt

Oare mă înşel?

Oare m-am înşelat dintotdeauna?

De ce aşa…

Oare târnacopul care îmi e unealtă

Nu a amestecat lutul

Cu cuvântul ?

Oare nu am ucis cuvântul încercând să îl aduc

La lumină ?

Eu nu sunt poet !

mi-ar plăcea să fiu Poetul

dar nu

eventual moşesc aripa cuvântului

-dixit Nichita-

Mai bine decât mine

Nu decât altul

Pentru că eu nu pot fi mai bun decât mine

Iar…

aș vrea

aș vrea să mă așezi între coperți de piatră

făptura mea se-aleargă durere neputinței

din care o secundă de gând în ochi de apă

în mare agonie de dor ajunge frântă…

ai observant niarne*

cum ȋmi strȃngea epiderma

acel pumn de cuvinte

parcǎ-ar fi fost

dorințe amputate

de tǎișul prejudecǎților ascunse ȋn spatele unor emoții

ȋn inimǎ mi s-a prǎbușit adevǎrul

amplificȃndu-i bǎtǎile

trezindu-l și pe dumnezeu în depǎrtatu-i…

poarta serii

închise în lumină

ochiul Măiestrului

Orgoliu

somnul trezi muzele adormite                                                                

de-un descântec al danaiadei

păsările din văzduh

întoarseră acasă fiul risipitor

vrăjitoarea binecuvântă

ca-n fiecare noapte

coloana…

Lasă-mi copacii florile să-şi ningă

Şi rădăcini să-şi crească sub pământ,

Doar rouă şi-adieri plăcute să-i atingă

Când tu mă rătăceşti într-un cuvânt.



Să mă topesc în flori de primăvară

Cu toate iernile prin care am trecut,

S-adorm…

Sunt norul alb,

un pui de-albastru cer,

ce-ţi fură gândul minţii

şi-ţi dăruieşte o clipă eternă, privitorule.

Uiţi că lumea există şi te pierzi

în negândire, te vezi alături de mine

şi împreună suntem miliardele de fotoni ce-ti creeaza viaţa.

"Prizonieri voluntari" ai clepsidrei şi magnificei senzaţie de a fi.

Atunci, distanţa dintre mine si tine dispare.

Pentru un moment tu, omul şi eu albul norişor,

ce-ţi…

între blestem și ură



o floare de rugină ca setea se deschide

culoare tenebroasă cu urma contopită

din revărsat eter pe-al clipei mele prag

durerea…

 mi-a trecut cheful să scriu poeme...