Și vine iar în valuri peste mine

același ieri uitat în calendar,

insuportabil azi

e răstignit prin cimitire

și nu se revelează nici un mâine,

eternul, iremediabilul fugar.

Voi dărui ceva frumos sau dulce

sau poate chiar

un colț din Gibraltar,

în amintirea orelor pierdute

când trebuia să construiesc un far.

Mai imperfect ca mine e doar timpul,

mai rătăcit și fără adăpost,

mai ignorat fiind, oricum, prezentul

în curgerea…

un ceas oră

minim arcuş strecurat prin floră

rugă şi cearcăn desenat pe noapte

iubesc o roadă



bless them

blestem 



draga mea de ce nu ai mânere pe şolduri

ele fără nervoase devin ca ele ce îmi astupă 

timpanele în cădere spre

cetirea mea atentă

unde iubirea mea aşteaptă 

ei mânere la şolduri…

Într-o lume necunoscută,

cu trăsăturile devastate,

observa ciudăţenia situaţiei.

Distanţe

de netrecut

într-o penumbră

protectoare,

sporea

senzaţia de nelinişte.

Se temea

de dezordinea morală...

prăbuşită în strană

plânge neputinţa

rănilor din palmă



prin urechi

bate toaca

vestind

prohodul

necredinţei



cu milă şi iertare

Măicuţa priveşte

durerea lumii din pumni

mângâie firul înroşit

cufundat

în albia păcatului

din frunte

şterge cu un colţ de rugăciune

lacrima pocăinţei



degetele adunate

tremură

în Lumină…

V-am găsit alături...Sunt uimită si profund încântată: Doamna Sofy, Gina,Cosmin, Nutu - Vă mulțumesc ! Cu gândul cu inima... Dumnezeu știe asta!  Cu dragoste... tuturor... dar tuturor, Paste fericiT!  Mă-nclin ! Drag! Rodica Râpeanu   

aș fugi niarne* de timp

potrivindu-mi pașii

după alergătura vântului

întețindu-le întoarcerea

în locul unde țâșneau frumusețile

dimineților

când priviri de neuitat îmi mângâiau

inocența fiecǎrui avânt

acum am obosit

plimbându-mi…

N-AM SĂ FIU CEL CE-ŞI COASE PE FRUNZE DESTINUL

despre felul în care te primesc

să tropoteşti scandalos

pe aleile umbroase ale sufletului

nu dau declaraţii sub ameninţare

expulzarea din mine poate să coasă

cu firul…

Avem limbi de privighetori

Strigă negustorul prin cetate dis de dimineaţă

Sunt proaspete…

Luate dintr-un basm azi noapte

Veniţi de cumpăraţi-le

Cântecul vă va deveni mai duios

Iar nopţile vor trece mai uşor

Insomniaciloooor…

Avem poezii proaspete

Strigă si poetul în cetate la lăsarea întunericului

Veniţi de luaţi-le

Le veţi citi mai uşor

Pentru că nu au cuvintele la ele

Doar ideea de cuvinte

Şi ideile nu cântăresc…

Arunca,

primind

fără gratitudine

mângâieri,

întâia privire

asupra

lumii.

Nemairecunoscând

priveliştea, tresări...

În gestul

neterminat

cu surâsul pierdut,

privirea

nu priveşte nimic...

Oprind

gândurile,

doar

bătăile inimii

răspund

departe

să poată

odihni

o frunte ostenită...

În pântecul capcanelor de ger

Distilă piramidele tenebre,

Strădania mai rabdă un mister

Să-nmoaie adevărurile-n febre.

Revine-n irişi plânset deşucheat

Şi răul se răscumpără de bine,

Spăşirile ce nu s-au întâmplat

Se rup între prefaceri şi destine.

Printre geneze crude EA şi EL,

Când se-ntreţese spusul cu nespusul,

Se-ascund în paranteze de oţel

Ca într-un smalţ ce le sugrumă…

necunoscând destul niarne*

în mintea mea se-nfig tot mai multe zvonuri

înmulțind enigmele

când sub pǎmânt  îngropăm o pǎdure uscatǎ

prin coarnele viețuitoarelor  suflă vântul

sunetele prelungi

ale  legendei înmormântatǎ

vine o vreme apoi…

voi lumina a ta

celui ce mă cântă

 …

– Mi-e greu să port, iubire, un lanț cu flori de lună,

Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună,

Mergând printre amurguri să ia cina cu tine,

Deşi…

Sunt prinţul lacrimilor triste şi te iubesc în felul meu

De când prinţesă te-am numit pe-al sufletului cald ţinut

Şi-ţi împletesc pe frunte stele şi spun tăcerilor mereu,

C-am să le semăn în cuvinte şi-n vise care le-am pierdut.

Din umbre mi-am zidit castelul pe stânca gândurilor mele

Iar treptele ce duc la el din jurăminte le-am sculptat,

Străjeri sunt mii de amintiri ce viaţa ne-a unit cu ele

Şi-n clipe de singurătate le-am dăruit câte-un…

Am ajuns să aud scâncetul copiilor
Pe care chronos şi i-a devorat
Din lipsă de
Ocupaţie
Ascuns dupa un ieri
Ce se încăpăţânează să
Nu iasă din scena

Te întreb ca în cartea
Aia
Cu aripile vântului
E şi mâine
O zi ?

 Multumesc  cu inima familiei da Coza,  pentru grija  si atentia ce-am primit-o!   Toată prețuirea mea dragilor... și respectul ce vi se cuvine... Rodica cu drag!  

ACUARELE ÎN ETER

* dedicată poetei Mihaela Meravei *

vorbeam şi ţiparii consoanelor

strecurau râuri galbene între vertebrele decalcifiate

a zilei lucrătoare

colţii de haită ai întâmplării de-a fi…

Bilanţ

când păşesc către Tine

visul  nevisat încă de nimeni mă duce în stigmate

sângerează agonie sacră

podeaua trupului vrând să desfidă

materia

un templu îşi reaşează arcada în clipă

 …