Au îngheţat cuvintele pe stradă,

e mult prea frig să ne putem vorbi,

doar ochii pot să ne mai vadă

cum încercăm tăcând a ne-auzi.

Mă strângi la piept arzând de dor

să te reverşi prin mine că un vis,

uitând de frig, de orice trecător

ce clipa altui zâmbet a promis.

Nu ştiu ce anotimp acum se duce

sau cât de tare vântul m-a lovit,

cu tine sunt perechea din răscruce

unde iubirea veşnic ne-a găsit.

Te strigă…

într-o noapte 

 legănai stele în poală

 luna ațipise pe umărul tău

 dormea un sărut

 se visa când pe-o coapsă

 când pe-un sân

 dimineața s-a trezit pe buze

 și nu știa cum a ajuns acolo

 tu știai…

Iertaţi-mă, dar, n-aţi văzut o vară?

Era pe-aici... desculţă, doar cu ie!

Am fost plecat, se cam răcise-afară,

Când m-am întors, nici urme pe câmpie.

Purta pe umeri soarele în plete,

Aprinsă ca o torţă ardea toată,

Făcea prin iarbă deasă piruete

Şi-n valsul ei, de lună... alintată.

Pe cap avea cununi de sânzâiene

Iar părul împletit în spic de grâu,

Mă ţintuiau privirile-i viclene

De nu puteam să ţin iubirea-n…

nu sunt nici trist nici bun

doar un egoist ciudat 

nu am nimic din idealul trăirilor scrise

nu am nici suflet nici…

Paleta de culori

 de pe şevaletul destinului

 a îmbrăcat îndrăzneţ

 nuanţe de speranţă

 în universuri de gri.

 Inima a colorat-o în alb

 asemeni pânzei

 de pe catargul vasului

 care îşi poartă visele

 în zgomot de gând

 plutind pe mări de cuvinte.

 Alegi... culori.

 Întuneric şi foc,

 lumina...e zăpadă?

 Construieşti ziduri

 întinzînd mâna

 spre cerul visului,

 secunde şoptite…

vin

Învățătorule

vin la nunta din Cana

vin vin să faci

din…

roșie
de care te lepezi
fugitiv
la fiecare 7
pe covor
îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți

eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte

poate mă îmbraci din nou
sau poate am să mor
pijama
pe covor

vii?

ce zici iubito

dacă ne-am strânge visele

împrăștiatele

dacă le-am strânge

cum culeg

albinele nectarul florilor

pentru a face miere

nu-i așa că

am face lumea mai bună

                        Aş vrea să mor, dar

                        să mă nasc din nou -

                        să fiu nebun

                        în lumea celor ce trăiesc -

                        să fiu obişnuit

                        şi totuşi…

                        să mă nasc din nou.

                       Călător

                       Prin viaţă trecător,

                       Privesc în adânc…

                       de mare, de cer, de pământ.

de ce?!

de ce a trebuit  să pleci?

gânduri în culori de-abia mijeau

sub fruntea mea,

sub fruntea ta

drumuri și poteci

spre alte zări

se desenau, ne-ndepărtau…

de ce a trebuit să nu-mi mai fii?

de-atunci

rămas-a marea

fără țărmuri pentru mine

și răsărituri

mult prea triste și târzii

apun la capătul de drum

pe care nimeni nu mai vine.

de ce a trebuit să te întorci…

nu cunosc limba îngerilor

dar înțeleg

când despică cerul

coborând în interiorul sufletului

vorbind în dialectul fluturilor

ce zboară prin el

n-am învățat a cânta

la mai multe instrumente

simfonia vântului

în allegro

suspinată de toamna…

nu-s de prin rolul ăsta

aprindeam un chibrit

curioasă

cum improvizezi gamele…

Duce ploaia vânturi ude

Spre copacii în cădere;

Toamna doar se mai aude

Vâjâind în horn tăcere.



Turme dese de frunzare

Plimbă aeru-n gazete;

Știrea-n sinea ei mai are

Vești cu iz de cuconete?



Parcul poartă pardesie

În plimbările cochete;

S-a scurtat din poezie

Tocmai rochia de pe fete?



Pantalonii pașii-și poartă

Pe…

sunt iarăși umbră

undeva pe o masă câteva foi răvășite

și câteva cuvinte goale

trec idei îmbrăcate-n zale

iar pe tăișul unei priviri

lacrimi patinează în surdină

într-un colț o mare se revoltă

deasupra orgoliul învață pescărușii

zborul pe spate

întrebările

și-au scos baionetele

pornesc

în căutarea răspunsurilor

ascunde-te visule

oriunde

ascunde-te

IDENTITĂȚI STRATIFICATE

*  Puterea femeii  - Tănase Anca *

m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele

nu se ia cu palmele goale de vise tăcerea

nu poate dormi în arbori sefira hărăzită de întâiul gând

fără ca somnul timpului să-i vindece rănile

am ordonat în efigii suite de…

 Scutul inimii mele
 e blândeţea ascunsă
 în cuvinte care au
 culoarea lacrimilor.
 Pastelul florilor din
 infinitul de iubire
 păleşte trist în
 grădini de suflet
 răvăşite în furtuni
 de vise pierdute;
 îngeri trişti privesc cerul
 cu ochii amintirii
 în care albastrul nesfârşit
 era vis împărţit la doi.

                         E noapte. Întunericul

                         mă înconjoară,

                         îmi străbate nervii

                         luminaţi de scânteia

                         unui muc de ţigară.

                         Frica întunecă totul,

                         sufletul poate,

                         speriat de lumea

                         în care s-a…

                   Amintiri,

                   Imagini răvăşite din trecut

                   Îmi cuprind mintea acum

                   Din linişti adânci

                   Purtate de vânt.

                   Închid ochii

                   Şi m-arunc în pustiu.

                   Prieteni, părinţi, copii

                   E linişte la mine acum.

                   Lăsaţi-mă să…