Gondolier nebun, te-avânți sălbatic

Prin galerii de sare și de foc,

Nu simți că universul ți-e tomnatic

Iar dacă pun și gramul de noroc…

Părinte, Tu-ţi iubeşti copiii…

Îţi propun un troc:

eu îţi dau câţiva ani, vreo cinci,

Tu-mi dai, în schimb, alte picioare;

cu ochii şi urechile mă mai descurc…

şi cu mintea, ştiu cum mă cheamă

şi câţi ani am,

şi unde îmi duc traiul… într-o ţară

cândva grădină,

astăzi ruină şi, pe deasupra, bântuită

de jivine înspăimântătoare…

pe cei puţini şi buni, i-ai luat:

le-ai aşternut în…

Mi-a dat cartea şi-acum îmi cere

albul dintre coperţi...

Îşi uitase imaginea

pitită printre rândurile

nevăzute ale gândirii.

Mi-a dat rândurile albe

şi-acum îmi cere

pata de culoare dintre ele,

zicând că-i prea mult.

Mi-a dat culoare gândirii

şi-acum îmi cere să mă posede.

Mi-a dat puţin din tot

şi-acum îmi cere…

ți-am deschis ușa dragul meu

prin care dumnezeu intră 

când șade la sfadă cu mine

ai simțit și tu

mirosul lui de iubire

întorcând din drum zăpezile

sub care dormitează tristeți

îndoliate de lipsa luminii

astăzi când a venit

eram numai…

  la marginea zidului

  respirând gânduri,

  suflete desprinse

  din alcătuiri

  efemere de lut

  ard cuvinte

  pe altarul destinului.



  atingeri de tristeţi

  regăsite în

  sunetul clapelor

  alunecă pe

  ritm de note murind,

  în pustiul de lumină

  al palmelor calde.



  cândva,

  sub tremurul genelor

  vor locui copaci

  înfloriţi la

  capătul toamnei, …

la telefon

încă

se dădea la

manivelă…

lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută

nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe

dar crește de nebun într-un uter nepregătit…

uneori îmi vine 

să închid puroiul

să nu mai sângereze 

trotuarele

să spele ploaia

vina din ochi

să nu mă mai privească

pruncii însetați

azi am închis ochii

a câta oară

o mână a stat întinsă

în fața mea

am mers mai departe

mi-am închipuit că toți copiii au o…

e de vină acest octombrie

răsucit pe talerul balanței

se caută un echilibru

în timp ce frigul atârnă

în mine cât mai mult

se aud trosnind parâmele

aici

înăuntru

acostează o brumă

apoi un geamăt de fluviu

mai trece câte-un strigăt

ori câte-o pasăre strivind aerul

îmi lipsesc ancore

și cuvinte încăpătoare

îmi lipsești tu

băncile unei faleze

și poate acel "te iubesc pentru că nu trebuie să te iubesc"

lăsat la…

Te duce ploaia asta prea departe.

Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc.

Rămâi în vis dar… visele-s deşarte

Când umbrele în noi se înteţesc

Şi-n jur se-ntunecă a întomnare.

Îmi reazem iar povestea de tăceri

Şi fruntea de fereastra asta care

Pe mine… nu mă duce nicăieri.

E frig şi-n suflet, frig şi în odaie.

Mă învelesc cu pledul unui gând

În care trupul tău e tot văpaie

Şi-mi încălzeşte zâmbetul…

Parcă niciodată nu eşti mai frumos

Ca în ziua Sfintei noastre Parascheva,

Când mulţimi de oameni îi aduc prinos

Şi de pretutindeni vin să-şi tragă seva.

Rânduri peste rânduri stau în aşteptare,

Ore nesfârşite... doar să i se-nchine, 

Plini de neputinţe,  caută-alinare,

Suflete-ncercate... cu priviri blajine.

Cu genunchii arşi, ei tivesc cu patimi

Calea spre Hristos şi spre mântuire,

Iar în rugăciune au făcut din lacrimi,…

Izvorul nesecat de lumină



În noi sunt toate, şi soare, şi nori, şi furtună,

acum plouă, plouă torenţial!

Te simt în ploaie, frumoasă femeie, …

DECUPAJE CELESTE

* Ginei Zaharia - pictoriței în albastru magic de suflet! *

lasă-mi dimineața molatec

să te frângă din țărmuri

de ce vrei

îmbrățișarea să rupă-n fâșii

năframele…

  

  în camera goală,

  pereţii se ascund în spatele colţurilor

  unde respiră speranţa,

  umbră a nopţilor lungi

  de unde

  nu mai există plecare.

  cerul străin,

  e gheară

  rănind tăcerea

  florilor oarbe

  ce înfloresc

  îngropând vise

  sub tremurul inimii,

  şoaptă ce moare

  la marginea nopţii

  închizând

  zgomotul…

                  Mădălinei Epure

Rămâi acolo prag al dimineţii

Acelor nopţi ce poate mai răspund…

Mi-ai sigilat oglinzile din suflet

Apropiindu-mi inima de gând

În zbatere pe-aceeaşi respirare,

Chiar dacă zborul urcă prea abrupt.

Uitaţi la două gânduri depărtare,

Mângâietoare drumuri sub pas neşovăit,

Îmi voi scurta, cu trupul,…

Mie-mi vorbește toamna despre muguri,

iar clipa,

despre despădurirea de frunze a codrilor;

poate sunt chiar clipele în care

mai rămân câțiva pași nefăcuți,

și la care am fi putut ajunge

obosiți,

dar în vremea ăstei vieți…



te ating doar cu un gând;

atât mi-a mai rămas

dintre toate cuvintele acelea

pe care ni le-am fi putut spune

cu șoapta.



cauzele,

îmbătrânite la marginea luminii,

mai bârfesc despre noi,

în vreme…

încerc să dezlipesc

de pe degete

aceste zile de toamnă

ce-mi țin în palme

visele amorțite

trec de pragul dimineților

pe zidurile ceții-mi las amprentele pașilor

una două trei...

îngrămădesc apoi toată respirația

într-un alt segment de viață…

Am plâns când te-am iubit ca un nebun

lovit de trecători pe străzile pustii,

deşi-mi doream n-am îndrăznit să-ţi spun

cum sângerau în mine clipele târzii.

N-am fost primit de lume-aşa cum sunt

mi s-au cerut schimbări esenţiale,

când anotimpurile pier într-un cuvânt

şi soarele-n prăpăstii se prăvale.

Am răscolit pământul tare fără plug

să văd ce rădăcini din şoapte s-au uscat

şi-am ars privirea-n flăcări fără rug,

să…

În mine încape o singurătate

mare cât o gură de toamnă

revărsată peste muntele

din care se prăvălesc în chipul înserării

iubirile de chihlimbar



În mine se ascund oglinzile

cu colţuri rimate

pe luciul capcanelor

în care se prind uitările

celor mulţi



ca fluturi de noapte

gravitează…

mi-e dor
mi-e Lumină
mi-e bine
de mor
mi-e frică
de mâine
mi-e drum
înapoi
mi-e apă
în soartă
înec în trecut
mi-e sânge
pe buze
sărut deţinut
mi-e milă
de mine
că am crezut
în şoapta iubirii
ce a dispărut
mi-e dor
iar şi iară
de suflet frumos
mi-e dor
mi-e Lumină
mi-e bine
de mor