O fantomă trece prin dreptul

Lui Dumnezeu Și brusc amin

tirile îmi invadează prezentul

De pildă Emil Cioran

Prietenul poeziei mele universale

Piața Furstenberg trei…

Zidesc aşteptarea la periferia dorinței,

acolo unde mâine se doreşte îmbrățișat

cu un vis sculptat de imaginea ta...



Creionez apusul cu prima rază a răsăritului,

închizând în cerc tiparul ciclului divin,

departe de semnificația termenului

sfârșit.



Veșnicia este puterea de a înlănțui clipa,

veșnicia mea este clipa înlănțuită de tine,…

                     Risipă bună

                       Florica Munteanu-Cuc

M-am risipit şi nu îmi pare rău,

Risipa mea nu-i doar câştig de sine,

Nu-mi sunt nici victimă şi nici călău,

Puterea Binelui e mai presus de mine.

Te-ai risipit? Nu plânge, nu…

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare

sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,

îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare

care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă

se zbat fără speranță, pe albul secundar,

când orele barbare, pe-o margine credulă,

încearcă să dezlege înscrisul legendar.

De-ar fi să dăm crezare ursitei nevăzute,

prezentă-ntotdeauna în astfel de povești,

nici n-ar fi fost…

Poezia unu:.

Umezesc roua. 

Poezia.. :..

Muguri de nea.

Poezia III:...

Maitreyi fără Mircea? 

Poezia 4:....

Mensa, stai jos! Ești repetent! 

cocoșul ascuns în cântecul nopții

intră în timpanele tale asemeni unei săgeți,

arcașul cu pene harnic nu pregetă

să cheme zorile,

joacă ping-pong cu neuronii tăi,

aceștia se zbat

să găsească liniștea

precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,

inima ta sedusă de armonia cerului

nu are pace,

cu pupilele dilatate sfarmi noaptea

ai în piept aerul aspru al dimineții

vrei să strângi în brațe…

Umbre de carnasiere flămânde

năluceau circular în jurul focului.

O cupolă palidă pulsa viața, 

ca o membrană vie și subțire 

peste chipuri de piatră.

Femei incandescente

topeau la sânuri făpturi de ceară.

Duhurile nopții așteptau, salivând, 

cea din urmă lingere de lemn a flăcării. 

Aerul mirosea a tăiș de silex,

iar o șuviță de fum alb, ca un tendon retezat,

vălurea…

Te întrebi ce fac?

Stau în planul sferic

al unui gând,

cu faţa întoarsă spre apus

citesc, iubesc sau tac,

despic amurguri

cu umbre  de la răsărit;

din ziduri curg păpuşi de ceară

şi dintr-un capăt până-n altul,

un pianist nebun repetă

acelaşi monoton motiv,

se împiedică mereu de acelaşi prag.

Mă întrebi, ce fac?

O, iarăşi scriu, vorbesc năucă,

pe clape de pian dezacordat,

aceeaşi…

într-un strigăt de apă am pășit

pe urmele roșii ale tălpilor

se legăna lumina lunii

iar în memorie înmugureau

tot felul de copaci

ce aveau chipuri de copii

verdele lor era atât de curat

și de lucios

neatins de nimeni încă

nici de sarea

care îmi mângâia ca o mamă pielea

nici de nisipul…

        După ora stingerii

        se instala neliniștea

        șoapte abia deslușite

         se schimbau între 

         pereții cenușii

         podeaua veche

         călcată de generații

         întregi de pași

         începea să scârțâie

          câteva perechi de ochi

          mai curioși

     …

vântul își încurcase pletele o vreme
prin sufletul câmpiei
răsfirându-le prin răsuflarea ei mănoasă
spice mlădioase revărsau lentoarea sevelor cu miros de soare
prin linia vieții palmelor mele - aidoma unui trup de femeie 
șerpuindu-și voluptos chemarea
sub cereala mea foame

Străina apărută-n prag aseară

se întorcea fără bagaj din gară.

Privind spre ea, când a intrat în casă,

părea o umbra din trecut rămasă

pe dorul meu, răpus de insomnie,

orfan pribeag pe zorii-n agonie.

M-a dojenit c-o răscolesc cu gândul,

că, nedormit, pierd nopțile de-a rândul,

iar ea, gonită-n fiecare seară,

își caută un adăpost pe-afară,

iar către zori, când oboseala frânge,

sunt încă prins în cugetări nătânge,

cu gânduri…

Soarele mezozoic

curge vulcanic pe versanți.

Puhoaie de apă fierb

sub lava incandescentă,

adunând rădăcini de baobab și

pierzându-se spre cataracte.

În depărtare, un pterodactil

zboară concentic prin emisii de gaze.

Sub poala dealului de cretă,

ferigi imense ling smerite

crupele tiranozaurului.

Pe costișe, prin iarba roșie,

se zbânțuie șuierând velociraptorii.

În vale - moara…

Ce adevăr măsoară desprinderea de sine

Atunci când închid ochii și regasesc în mine

O altă dimensiune a exprimării ferme

Și-un  labirint nostalgic al  dragostei eterne?!

Cum blândă cade geana peste întreg cuprinsul

Ce mai contează oare, în faptă, dinadinsul

Urzit  din neputința de a purta festiv

Iubirea, spre o culme schițată…

se rup membranele

picurii se desprind

de sârma ghimpată

și de ochi

eu te ating cu fruntea

te înfășor cu pielea ei

ca într-o peliculă

de staniol

în care te vei coace

cu fiecare plecăciune

așa până când

îmi vei auzi foșnetul

și te vei ridica

purtată de…

Revăd citadela pe vârful de stâncă,

lumini sidefate în noapte aruncă

și vorbe aud, din nespuse cuvinte,

prin cărti neştiute citite-nainte –

îmi toarnă otravă pe raze de lună,

pereţii curbaţi în mijloc se-adună,

iar noaptea deasupra se lasă opacă

pe gândul rănit care-ncepe să zacă.

Te rog, nu pleca acum prea departe,

întoarsă-nlăuntru, deschide o carte,

cuvinte de miere să curgă-n odaie,

să cadă-n cadenţă, ca stropii de ploaie,…

Ca o catedrală a dăinuirii,

coloane de bazalt se înălțau la cer,

sedimentând ere geologice.

Prismatice orgi de piatră rezonau,

odată cu pământul,

botezul lor incandescent.

Prin rărunchi vulcanici, turcoazul fluid,

țărmurit de ciunte lespezi,

expira sufletul ghețarului topit

și inspira lacom cascade minerale,

ca un balaur șerpuindu-și…

am intrat

fără să bat

în loc să-și ascundă sânii

a ascuns cartea din care citea