îți citesc scrisorile

așa pe negândite poemul venise să-mi arate

cum tremură noaptea în hainele mele

când atâtea spaime care nu-s ale mele mă înconjoară

și afară urlă vântul prin toate trecătorile vremii

prin sârmele de telegraf sub care aleargă ciulinii pe câmp.

e de ajuns să pui un chibrit dedesubt

și atunci totul e altceva

nu doar suferința unei frunze tremurând pe o creangă

nu doar niște umbre…

ca de aer mușcat în marginea cerului

de fluturii nopții crezând că sunt lumină

în ființa de uluire a primei dimineți

cum altfel decât din câinii mei

care prefațau începutul

ca de gol și de vazduh aruncat de animalele închipuite

peste celelalte sfârșite cum eu aș fi primul

și ultimul

și fără de putință altfel lacrima

unei seri banale

ca de furat în drumul mare fără de sclipire

și fără de întuneric

în cel mai firesc dintre…

desigur vorbirea este despre ceea ce se cunoaște

pe degete pe aer pe sângele lupilor

arși de foame

iar noaptea este o povară a îndoielii despre

stele

că de ar coborî bine ar fi

că de nu s-ar duce nu am privi

în ochii zeilor perena trecere de cai prin

închipuitul nostru somn

desigur eu sunt

și tu exiști căci te simt cu degetela iar la sfârșit totul se începe

cu sângele unui basm de petrecere

în care înțelepții cei buni devin mai…

Ai închis primăvara într-o duminică, Doamne,

și ce mireasmă ne răsfață pământul,

cât alb-intens

se joacă în verde și albastru,

de parcă un cor de îngeri ne învață să împletim lumina

în suflete!…

Domnule Cristian Je, dacă veți continua să postați în bășcălie, texte de genul „.”, „..” sau„...”, fără să spuneți nimic din punct de vedere literar, făcând astfel să plece la subsol poezii valoroase, să știți că nu o să mai pierd timp ștergându-vă inepțiile, ci o să vă șterg chiar pe dumneavoastră de pe acest site. Un pic de respect pentru ceilalți, ce Dumnezeu!

Zile, nopți și săptămâni se duc,

Tot la fel trec anii, pe furate.

Te trezești în toamnă singur cuc,

Trupul ofilit pe jumătate.

Tot la fel trec anii, pe furate,

Rare frunzele-n bătrânul nuc.

Trupul ofilit pe jumătate,

Umblă gândul sterp și hăbăuc.

Rare frunzele-n bătrânul nuc,

Înserarea nu-i o noutate.

Umblă gândul sterp și hăbăuc,

Orele de somn se vor scurtate.

Înserarea nu-i o…

Coborî aseară vântul

murmurând a primăvară,

și-un fior roind pământul

mușină pala de moară.

Înfloreau livezi cărunte

pe meleaguri părăsite;

Armăsari cu spic în frunte

alergau sub răsărite...

Inărițe-nsângerate

ciuguleau amurg de soare;

Ierburi moi și legănate

presărau maci, de-a…

îmi dezvelesc tainele de noapte ca de ferigă

picioarele

înaintea de a mă privi cu zidita încăpățânare

a bidiviului comvins că merge la rai

și vai

în relieful ființei mele de hristos luminată

focul iubirii

această patimă inoculată că ar fi despre toți

despre mai departe decât sunt și exist

se întoarnă de frig la mumie

și îmi spune mie despre frați

să moară

să se spele cine o vrea de părere și păcate

în ocară sau oricum

să…

mirabile-mi erau gândurile de ieri

astăzi

cu înfăţişare de sperietoare

de ciori pe ogor scăpat în paragină

cu un kalaşnicov atârnat

la gât mâinele

mă ţine…

o zdropșeam cu ochii ca pe struguri crezând

că respirul de aer va fi mai intens dacă

mă voi umple din toate împreună

fără să existe oprire

îmi dădeam baierele copilăriei

la reciclat

în trestii să se adune de bună vestire

a lucrului sfânt cum de-a dreapta și de-a stânga domnului

cei buni

își plimbă privirea printre degete atingerea

mă rostogoleam prin cearceafurile inocenței

deodată luminat și străfulgerat de

primăvara aproape…

O pasăre fantastică poem-a devenit,

de vânători ucisă nainte de născare,

târătă prin piața negustorilor de zare,

pe unde zboru-ajunge o marfă de tocmit.

Dragă Kitty ai văzut vreodată un câmp

de luptă devastat de lună Așa arată su

fletul meu după o noapte de insomnie

Când eram copil

totuși

soarele…

despre primăvară este musai de scris în versuri

frumos rimate

ca la școala de preoți în ordine și disciplină

florile puse de căpătâi literelor

iar fluturii albi

desenați cu mână tremurândă

să nu fie altfel decât un ghiocel ieșit

de sub zăpadă

despre ziua ei

pentru că este primăvară și este recunoscut de ființa tăcerii

orinde în lume

doar în forme doioase și în nestemate de idei

despre miracol vom cuvânta toți

fără să mai…

Ochii tăi mi-alungă

Orice urmă de-ndoială,

Că nu mi-ai fi loaială.

În ochii tăi mă uit,

Cum uită cerul ploaia

S-adape capra, oaia.

Adică uit

Să nu mă mai uit.

Din ochii tăi culeg culori

Cu care vopsesc stele,

Promoțiile mele.

Din ochii tăi, când râzi,

Curg râuri de vopsele,

Din care cresc pansele

Ce-mi colorează viața.

În ochii tăi privesc

Ca la televizor.

Și văd ce vrei să-mi spui,

Ce n-ai spus nimănui.…

Am uitat de mine, parcă n-aș fi fost.

Iarna-i pe sfârșite. Sufletu-mi de gheață.

Împrejur același peisaj anost,

Doar singurătatea încă mă răsfață.

Am uitat de mine, de al mării glas,

Nu privesc uimită când răsare luna,

Oful ce apasă - el mi-a mai rămas

Și melancolia care țipă-ntruna.

Am uitat de mine, de plimbări cu rost,

Peste chipul zilei ceața zăbovește,

Nouri la grămadă stau în avanpost,

Bântuie…

aleargă iubito

aleargă

înghiţit-am un sâmbure

de portocal

aleargă şi scoate-l

cu forcepsul

cu harponul

c-o sondă

trimite după el vreun

veveriţoi

vreo cinteză de Galapagos

cu ciocul gros

trudeşte şi scoate-l

cum scoţi din mine

din ani în paşte

te iubescul

că dacă mor

o răsări din mormânt

portocal

şi-or zice…