Vara vibrează
Al pădurilor cântec
Cheamă străbunii

de singurătate e interzis

ilegal

imoral

      de singurătatea mea

am urlat lup

indecent

insistent

gol

spre toate goliciunile lunatice

stelare

imaginare

inventate

renegate

       sub geamul tău mai ales

am urlat

inutil

imbecil

indocil

       dar urletul meu lavă

s-a izbit mutește

hoțește

sufletește

de tăcerile tale…

oglindă goală

în faţă-un vas funerar…

acelaşi ecou

din noapte glas de buhă –

îndemn spre regăsire

semnele mele de întrebare

au crescut odată cu mine

ba mai mult

eu am rămas mică

și ele tot cresc…

Într’un târg cu case mici


Cât poiata de furnici,


Unde sunt şapte castele


Care au în cuiburi stele,


Iar în vârf, pe turnu’ nant


Balauri de diamant,


Într’un târg cu străzi hai-hui


Umblă Maica…

Noapte de Ajun

Glasuri de îngeri colindă

Moşul Crăciun

Îşi scutură cizmele-n…

unor dealuri

triste că nu mă au

la masa de Crăciun

în Gorj.

Culoarea privirilor mele

-i murdară

de forfota

necuprinderii străine

salcâmilor satului

înflorind

în albe zboruri

de privighetori-colinde...

orașul  își latră dezamăgirea

răgușit de așteptare

pietoni plictisiți

joacă șotronul cuvintelor

dintr-o paranteză în alta

sărind peste virgule

singurătatea ridicată la rang de virtute

se plimbă pe străzi

în straie de gală încruntate de ger

risipă de grimase

pe chipuri roase de iluzii

la semafoare

fiorii fricii și-au uitat neliniștea

pași îngândurați cotrobăie prin beznă

săpând…

Înfremăta-m-ar vântul, prin cetini cântec, linul...

N-ai cum școli iubirea când tânăr duh dai strunii.

Cristalului de sare, cât plâns i-a strâns pelinul?

Prin cerul meu de frescă, a stemă zbor lăstunii.

Cercei cu perla…

Eu eram un Poeme de-amor

Tu erai însărcinat cu starea calotei glaciare

Şi zilele plezneau între gingiile fără dinţi ai fiecărui ajun

                   "Eroilor revoluţiei din Decembrie"

Ei încă sângerează în  pământ

Dar cel mai des ne sângerează-n gând

Prea des cădelniţaţi, uitaţi de vii,…

peștișori  cu solzi de veșnicie

colorând

laptele cărților-acvarii.

Încheie acorduri de nehotărâre

cu  făgăduința luminii

tatuate ancoră

în memoria bucuriei cerului.

Bronhiile lor,

plămâni ai netimpului

când apa imensității

era un han găzduitor de muze

în drumul spre perfecțiune.

Înoată prin vag

originar din duhul viitorului

în trecere măiastră

printre…

în port, din crâşmă

ecoul unui fado

stârneşte toamna

o bătrână cocotă

’şi-amână iar sfârşitul

RONDELUL ALTOR SĂRBĂTORI

Mi-aduc aminte ţâncul ce eram,

Pe când nămeţii îmi păreau cât casa,

Pe atunci…

Uneori, toate morţile mele

sunt ca nişte schelete de cai,

muşcă din pietre cu osul alb.

Păşesc printre ele

şi-mi scald tălpile în cerul Tău.

Alteori, toate morţile mele

sunt ca o turmă de licurici,

tropotul lor aprinde

întunericul cu lămpi

de buzunar.

Tu eşti Luna,

eu sunt Cercul.

Nu mai pune pământ

peste toate morţile mele,

nu îngropa…