De vine ninsoarea să vii acasă,

De vine durerea să mă revezi,

Să cânţi colinde, să fii aleasă...

Să plângă…

Această seară de vis 

are o respirare cu miros de cetină 

iar frumusețea trebuie îndurată ca o stare a inimii-

permanent 



de departe seamănă cu o lacrimă în care încape un fluviu 

de la o Naștere până la altă Naștere 



vino să-ți arăt Fiul 

apoi să aduni numele lui și să îl duci la păscut 

întocmai că o mireasă mirelui ei 



în fața Lui 

piatra se botează…

Dragi prieteni, fraţi de pretutindeni!!!

Crăciunul - Sărbătoare de suflet pentru toţi creştinii. Fie că Lumina Lui să ne aducă din dragostea de care avem nevoie pentru a păstra liniştea sufletească. Omenescul, bunăvoinţa, mărinimia să fie ghizi în toate, sănătatea să ne conducă, să ne însoţească în anul care vine!

Vă îmbrăţişez cu drag.

ninge peste urmele pașilor tăi

moșul plânge și se uită-n desagă

întoarce clepsidra ca pe-o armă din nou

îmbătată iubirea nu e de șagă

nectarul se transformă iar în venin

unii se îmbată cu apa rece

alții așteaptă ca niște rechini…

Mă suduie iarna c-un bici nemilos

Cuvântul în fumuri se pierde

Cum cheamă durerea sub piele, în os

Tăceri de nisipuri în verde.



Colindele urcă spre cerul curat

Sub porțile serii deschise

Când îngeri de pâslă, în alb strecurat,

Aruncă-n ferestre cu vise.



Copiii se-mbracă în straie de somn

Și cântecul nopții se-ntinde

Pe ghețuri sticloase, căci apele dorm,…

În tot ce faci

În tot ce faci culoare pui pe suflet,

Oglinzi croieşti celor ce-ţi calcă în cetate,

Nu le pui aripi false, nici agate,

Lumini din curcubeie le presari prin umblet.

Aprinzi făclii de zori în reci distanţe,

Zdrobeşti incertitudini, de şi-au făcut culcuş,

Adâncurilor crude uşor le-ntinzi…

„Ia sculaţi, boieri, sculaţiu,

Că vă vin colindători,

Noaptea pe la cântători,

Nu vă vin cu nici un rău,

Cu vestea lui Dumnezeu,

Dumnezeu e mititelu,

Mititel şi-nfăşăţelu…”

Bucuria naşterii Domnului să fie şi-n casele dumneavoastră!

Sărbători luminate de venirea Lui Iisus!

Nu mai există cântec sau iubire

nebuni în alb învesmântaţi,

bolnavi sau sănătoşi în devenire

pe soclul altui timp crucificaţi.

E doar un amalgam de sentimente

un aluat de suflet învechit,

lăsat pe vatra viselor absente

unde uitarea-ncet s-a plămădit.

Nu mai sunt florile de altădată

în parcul părăsit de amândoi,

sau zări cu depărtarea destrămată

de fulgere albastre fără ploi.

Nu mai există locuri…

Mai țineți minte cât de simplu vedeam luna desenată în cana de cafea?Apoi ne

gândeam că de la patruzeci plus vom fi înțelepți dar bătrâni și așteptam asta așa cum aștepți, încă somnoros, covrigul de dimineață pe

marginea unui bulevard aglomerat. Apoi dintr-odată nu am mai simțit frigul iar de sub pielea noastră a început să crească un concert hoinar și liber iar pulsul a început să bată mai rapid ca secundele. Acum ne privim prin telescop și vedem în spatele fiecăruia câte o bucățică…

se-îmbracă satul românesc în sărbătoare

colindătorii să-și primească-n prag

cu nuci și mere și colaci pentru o urare

pe care-au așteptat-o anu-ntreg cu drag



sunt dacii care nu s-au lăsat pradă sorții

cântând colinde poartă scut de-argint

la mine-n prag cântă cu foc nepoții

în cor puternic pe alocuri răgușit



se-îmbracă satul românesc în sărbătoare

cu globulețe multe betele și lumini

și Burebista parcă e în fiecare

mândria…

                  - pantum -

În zile pierdute te…

mă întreb

cum ar fi

să fiu în visul iernii

fulg

mare cât toată dragostea

ascunsă de inima gerului

așezându-mă ca o mângâiere

pe orice rană

răcorind lacrima fierbinte a suferinței

 însă pentru tine

aș lua forma de dor

lăsându-ți amprenta…

aveam încredere oarbă în oameni şi

iubeam florile pisicile şi câinii

iubeam zborul şi ferestrele

deschise larg

o iubeam pe mama

îl iubeam şi pe Dumnezeu

dimineaţa la amiază şi seara



îmi iubeam singurătatea



ştiu c-am…

Nu-i drept

dar așa e

treburile muierii în gospodărie nu se văd…

                                     Iubiţi şi câinii vagabonzi

                                    Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi

                                   …