Apus de soare

Cum era puţin distrat,

Domnul Soare şi-a vărsat,

Înainte de culcare,

Spectrul tot, la întâmplare.

Însă rău nu i-a părut,

Fără veste-au apărut

Pete roşii pe azur,

Pete galbene, în jur,

Albe şi portocalii,

Verzi şi multe sinelii….

S-a-ntâmplat pe cer să treacă

Nişte nori cu chef de joacă

Şi, văzând aşa risipă,

Au pictat şi ei în…

am fost un copil precoce
știam
de când m-am născut
să-număr până la unu
și înapoi

târziu
în buza devremelui mut
am pătruns taina-mpărțirii
a unului singur
la doi

Culeg semințe esență de stejar

din seve-rădăcini curgând sălbatic,

și grâie albe din Cucuteni agrar

răsar prin osu-mi țărănesc, carpatic.

Îmi încolțesc tăceri stane de piatră

din ziduri de cetăți împădurite,

iar focul verde plămădit în vatră

răzbate mut din vremuri răstignite.

Ochii găsesc geometrice modele

pe crucile din lemn neînchinate,

ce răzlețesc câmpiile sub stele,

din…

Ce dor îmi e de tine-n astă seară
se-aud pe-un țărm de vise alergând
nepotrivite clipe și corăbii
în portul unei lacrimi ancorând.

Adorm cu toată noaptea dintre noi
privindu-ți chipul undeva sub frunte
fără să știu că s-a ascuns sub pernă
eternitatea clipei să ne-asculte.

Port crucea unui înger, sub cer îndoliat,

Când luminat de-un fulger, mormântul mi-e săpat. 

În candelă, iubirea e un tăciune stins,

Când luptă rațiunea, e sufletul învins.

În mine, un poet apare și dispare, 

Acum lovește-n piept un verb cu disperare. 

Port crucea și atât, în viață resemnat,

Mi-e visul omorât și gândul un păcat. 

Pe umerii brăzdați găsesc filozofie, 

Sunt ochii întristați - o dulce…

Regrete tardive (Poezie pentru copii)

Rătăcit de fraţii lui,

A umblat pe străzi, hai-hui

Şi, oricât s-a străduit,

Casa n-a mai nimerit.

Nişte câini l-au tot lătrat,

Pentru că i-a deranjat

Când siesta şi-o făceau,

Ca nebunii hămăiau.

Îi era atât de teamă,

C-a uitat şi cum îl cheamă.

L-a cuprins un tremurat

Şi-un regret că a…

Un vițel curățel (Poezie pentru copii)

Viţeluşul cel bălţat

A crescut, s-a înălţat,

Dar mereu îi este teamă

Dacă nu e lângă mamă.

Iarba verde i-a plăcut,

A mâncat cât a putut.

E vioi şi drăgălaş

Când tot zburdă pe imaş.

Mama sa l-a învăţat

Şi cuminte şi curat.

Niciodată pe copite

Nu-i murdar, ca alte vite.

Lin, curentul împletește

prin căușe de cișmele

plete verzi de ciuma apei,

prinse în scântei de stele.

Șerpuiește-n câmp zmeoaica

sub umbroase sălcii blânde,

nălucind în curgeri tulburi

lungi frunzare tremurânde.

Pietre dure și solzoase

fac podețuri peste apă,

iar sub malurile roase

turme albe se adapă.

Dinspre înverzita luncă

ciocârlia-și zboară…

Două mâini în două gânduri

se rotesc în gesturi largi,

punând mările în rânduri

oglinzi pe care le spargi.

Și-n lumini de curcubeie

răstorni ploile-n tăceri,

rugăciuni într-o moschee

spuse-n zilele de ieri.

Două stele-n vârf de stâncă

lasă semnul lor divin

timpului care mănâncă

amintiri de pelerin.

Frâng eternitatea-n două

și la două mâini o-mpart,

fără să întreb când plouă

de oglinzi care…

În prag de seară

Iată că vine în prag de seară

Vântul şăgalnic să smulgă iară

Frunzele care au ruginit.

Pomii, de teamă, toţi au pălit.

Frunzele, biete, stau zgribulite

Şi se agaţă de ram, grăbite.

Ştiu că se poate încă să stea,

Dar, să le rupă, vântul ar vrea.

Suflă mai tare şi mânios,

Că se-aşteptase mult mai frumos

Pomii-n grădină să-l fi primit.

Şi, fiindcă este…

Fericirea ta,

Interminabil cântec

al clipelor născute-n timpanul iubirii

Care curg

Prin tine,

Prin mine,…

Vântu-n ramuri zdrențuit și rece

se zbate ca un suflet răvășit

ar vrea spre undeva să plece,

dar stă-ntre două frunze țintuit.

S-ar avânta în nori ca o nălucă

cu glasul între fulgere scăpat,

o zare frântă-n dorul său de ducă

pe-o margine de vis l-a așezat.

Și leagănă copacul printre gene

îngenunchindu-l până la pământ

natura vie plină de catrene

își cearcănă privirile în vânt.

Deasupra zării viața se…

Sunt amică foarte bună

Sunt amică foarte bună

Cu un şoricel. De-o lună,

Roade carte după carte,

Că el vrea să… aibă parte

De mai multă-nvăţătură.

Pot să-i ,,pun eu pumnu-n gură”?

Mititel cum este, are

Drept şi el la… informare.

De aceea, mă supun

Şi la îndemână-i pun

Cărţile ce mie-mi plac,

Un serviciu vrând să-i fac.

Poate…

Veniți voi cei înfrățiți în spirit

să împletim scut

din iubire planetei

să semănăm

Pe cerul patriei noastre comune

florile libertății

păcii și stabilității

curcubeu din valorile noastre străbune

suntem fii Europei Unite

țel împlinit cu sânge tribut și sacrificii comune

după milenii de subjugări de tot felul

obscurantism războaie marginalizări și dictaturi

dați-vă mâinile

dreptul la viață sănătoasă

decentă să-l…

„Nu-l întoarce, 

e doar un soare,

fânului priește 

rostogolirea soldurilor goale, 

te faci că nu vezi, 

dar umbra ta se pierde, 

iar mâna îți alunecă 

când ochiul ei nu vede". 

Melodia asta o fredona Ana prin somn, 

era muzica ei.

Nimeni nu a întrebat-o dacă-i aparține, 

era o parte din ea

Și o parte din mine.

Era vorba despre un soare,

despre piele…

am luat un elefant cu pompă

o viespe cu veleități de soprană

șoarecele de bibliotecă

o pisică blândă și un leu devalorizat

peste porci vaci și boi

am dat skip

în ultima clipă am luat o găină

(urma să refacă tezaurul furat de ruși)

șarpele mă privea stăruitor

cu ochii spiralați

fixați pe mâna care semna armistițiul

cu cei trei magi

l-am luat pentru culoare locală

ssss...

indignat…

 nu aveam aripi

viața se depărtează ca un vis de fiecare dintre noi;

zboară mereu prin locuri greșite -

numai gândurile se vor lovi într-o zi de-o planetă

cum vor izbi caii în goana lor

potcoavele aurite de lună;…

Înțelepciunea toamnei

Toamna asta mă-nspăimântă cu atâta desfătare,

Frunza ruginie, vântul, toate mi le pune-n cale,

Și pe soare îl învață să mă mângâie cu drag

Fiindcă nu e dimineață să nu îl găsesc în prag.

Toamna asta mă iubește, nu că nu m-ar fi iubit,

Nu au speriat-o anii când la tâmple m-au cernit,

Îmi aduce-n orice clipă fericirea de prin flori

Și mi-o pune scut la suflet când luat e de…

când vânătorii întind plasa

de aștri până-n orion,

un croitor, tocmit de nasa,

cârpește stratul de ozon.

savanții dau în bobi să vadă

cum crește rata fuziunii;

poetul stoarce limonadă

din partea nevăzută-a…

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,

ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat

ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.

Ce poți să-mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?

Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,

de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt

din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,

copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.

Atâtea vile cu…