Înot pe portativul stelelor,

revăd abisul ochilor tăi…

e hotarul frunzele care merg spre împărtășanie

slujba pustiirea religioasă  umple calendarul de umbre ruginii

e marginea florii lipirea de ziduri la trecere unei umbre

e visul dezghețat și pus în racle brumate pentru înviere

nevinovăția care începe de unde sufletul uită

și mai e culoarea lipirea cu obstinație de retină

reguli simple de trecere tacită pe sub melancolii răvășitoare

umbre

tandre zvârcoleli ale apusului în sângele…

Intru în rezonanță cu lumina fulguită

de impurități străine

vibrațiilor inocente…

Te-aș iubi în rătăcirile mele,

În spațiul adormit în pruncie

Și într-o rugă rostită spre stele

M-aș răstigni să-ți fiu veșnicie!

Temniţa fantasmelor mele să-mi fii,

Mi-ar fi de-ajuns fereastră să te ştiu;

Să-mi luminezi nopţile mele târzii,

Iar eu întregul univers să-ţi…

Nu uita să dai dreptate
ochilor ce te doresc,
şi prin vise frământate
doar aievea te-ntâlnesc.

Să le fii mugur în floare
ca şi-n alte primăveri,
sărutat în zori de soare
între şoapte şi tăceri.

În lucirea lor de gheaţă
rădăcinile să-ţi prinzi,
părăsind în dimineaţă
lumea vechilor oglinzi.

Nu pleca ducând privirea
adormită-n părul tău,
îngropând pe veci iubirea
prin părerile de rău.

Mona Lisa

de ce surâzi Mona?

aştepţi cumva

pe Cupidon

sau visezi

cum patima

suspină

de dragul unui pui de dor?...

zâmbetul tău

miroase a trădare,

misterul…

e clipa din pasul de azi ce aşteaptă să treacă pragul

plin de zgomotul punctelor în mişcare a zilei de ieri

pe faleza gândurilor

din albastrul nocturn

aşezat pe banca

ciupită de roşu-cărămiziu al zborului printre stele.    

Scara                                                                                               In vino veritas

Motto: Numai moartea este perfectă.                                          Motto: Adevăru-i doar în vin

Tot ce este viu creşte din pământul                                                Spune-un vechi proverb latin

negru al păcatului. (Camil Petrescu)                      …

O să vedeți mai degrabă: în plop pere,

în răchită micșunele.

Dar fiicele cuvintelor mele

niciodată îmbrăcate altfel

decât cu rochii de…

mi-e dor de mirosul busuiocului prins

în grinda din casa bunicii

şi de ploaia care vindeca dealurile triste

sub care tata

îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni şi de mine

de copilul care impresiona alergând

desculţ

după fluturi

ştiu c-am plecat din mine

în clipa în care

miriştea îngenunchea

în faţa dimineţii

ca o tăcere

mi-e dor şi de tine, doamne!

ca de-o respiraţie

în faţa…

Dacă nu-ncetezi bărbate

Să mai zbori din floare-n floare

Jur, pe cruci adevărate, 

Că te-oi purta... de-a călare!



Cum de firea ta șireată,…

mă-nnorez în toamnă

dimineața mă-nsingurez

duc cerul pe marginea apei

adăpându-l odihnă

apoi plec tehui

de găsesc sau de mă găsește un cal

ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază

lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite

cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor

pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor

ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și hățiș

hai murgule mai du o amiază la…

se moare în rândul întâi 

fără bilet tranșant elitist 

trebuie să ai vocație boemă 

de artist 

și un tramvai numit dorință 



două rânduri la stânga se iubește freudian 

cu refulări sau erotism extrasenzorial /șapte mirese 

pentru șapte frați/ 

sunt haite de câini în oraș necastrați 



la dreapta semaforizează existența…

între calcule şi cifre pe terenul alunecos al gândurilor

de peste săptămână, mi-am luat „acasa” sufletului meu

să-mi liniştesc privirea în albastrul

de peste roşu

stropit de noroiul clipelor plouat  

din norii revărsaţi potop

în calea bătucită de tălpile

animalului din mine.

A curat

şi

a frumos

miroase verdele din lanul speranţei. Iubirea.      

Motto: Numai moartea este perfectă.

Tot ce este viu creşte din pământul

negru al păcatului. (Camil Petrescu)

Pe-o scară te urci şi pietrele-ţi sapă,    

Destinul te-adoarme în trestii frivole -

Doar patimi zidite de-un Meşter Manole...

Scărarul te ia în ceru-i de apă.  

Aşterne-te-n Rai, în sfinte icoane,

Pe urme de zeie Cuvântul se…

A fost o vreme când

Purtam doar orizonturi

Prin ramurile verzi

În trupul nesăpat de-a timpului risipă

Frumoase-mi erau livezile toate

Cu mere roşii pe aripi  purtate

Zboruri înalte necoapte iubiri

A fost o vreme când

ploile luminii îmi fântâneau în ochi

 noaptea îngenunchea supusă

lupoaicei albe

risipei dedate

azi  sub ochiul timpului clipind spre iarnă

dor…

Eu mi-am plouat privirea-n părul tău

iar umerii ţi i-am stropit cu lacrimi,

simţeam în piept părerile de rău

şi m-ascundeam între tăceri şi patimi.

Pe buze ţi-aşterneam săruturi arămii

şi mă prindeam în salba vieţii tale,

cu mugurii crescuţi de prin câmpii

când fulgere pustii se depărtau agale.

Te preţuiam şi-ţi renăşteam cuvântul

creşteam copaci cu rădăcini în clipă,

în veşnicia mea se întregea…

Fiecare vorbă are un tâlc al ei.

cele nespuse, au mai multe tâlcuri.

toamna

cămările îngerilor

sunt goale

cina cea de taină

are un scaun gol

din orgolii mărunte

cercul se naște

în taină

sub nuferi

într-un colț

Ai venit, frumoasă toamnă,

În veşmânt de mare doamnă,

Mantie lungă, brocată

Cu fir lung din frunză moartă,

Ţii de poale, prinse-n cleme,

Broderii de crizanteme.



Vântul nopţii mi te-alintă,

Cu arcuşul rupt îţi cântă

Uverturi şi valsuri triste

Şi-n cadenţe pesimiste

Ploi haine-ţi spală faţa

Cu stropi mari şi reci ca gheaţa.



Şi cum treci aşa trufaşă,

Năzuroasă, pătimaşă,

Furişaţi, fugim în case

De…