Aş dori să-ntreb amurgul care sufletul mi-ascunde

când se împreună cerul cu-ale râurilor unde

şi de ce prin zare norii se aştern peste pădure

încercând smaraldul zilei de prin ramuri să îl fure?

Vreau să ştiu de ce la tâmplă cad ninsori în plină vară

şi mă dor atâtea gânduri când tăcerea mă-nfioară,

liniştea din vreascuri ude ce mocnesc pe vetre vechi,

cum de smulge lacrimi reci de la suflete perechi?

Este-un joc…

A nins divin                                                                              Tămăduire

                      Iordăchescu Dragoș Nicolae                                                                        Ionel Mony Constantin



Şi timpul curge orb, cum altădată...                                            Îmi amintesc, tu, cea…

Câtă strălucire mai are de sacrificat

regele metalelor

pentru a înțelepți conținutul perlelor

din coroana-i de vremelnicie?

Măreție tocindu-se

pe fruntea timpului-bijutier,

nevederea făcută ochelari

  de plânsul profetic al ruginii.

Mă înfioară zgomotul 

  anomaliilor supersonice

când intră în coliziune

cu direcții luminate de-ntuneric.

Pe măsură ce idealurile licuricilor…

Dimineaţa îmi dezvăluie ziua cu lumina

din drumul în care Sufletul se-ntoarce

scăldat de cerul din ape cu soarele

călătorind prin razele iubirii de viaţă.   

Alung căldura verii cu-a toamnei adiere,

mă bucur de veşmântul lăsat pe trotuar,

de tot ce naşte umbră în alte emisfere

când clipele suspină pe-al vieţii calendar.

Îmi răsfoiesc cu teamă jurnalul fără vise

cu file-ngălbenite şi-nscrisuri din trecut,

iar undeva în suflet trăiri cândva promise

îmi reproşează zilnic că nu le-am cunoscut.

E toamnă prin icoane, e toamnă peste cer

copacii plâng cu frunze prin serile târzii,

pe…

Prin miez de întuneric străluce ochiul caprei 

La margine de stîncă proptinduse-n copită 

Când botul fin despică alinătura apei

Iar setea o-nconvoaie, ca pradă și ispită…

uneori păsările cad. vâsle

pe pământ. cu sârmă ghimpată ea a scos o secundă

din carul mare. și a rănit distanța. între noi

sângele închipuirii a curs. printr-o venă

tramvaiul oprea între stații. coboram

să cumpăr globule cu trandafiri. roșii…

Şi timpul curge orb, cum altădată...

e iarna sfredel, fulgii se-mpreună,

lăptosul ger se lasă-ncet din lună,

se lasă-ncet pe cetini; deodată...

se-mbracă-n alb văzduhul de furtună.

O, iarnă preamărită, blestemată,

silfidă-n trup, candidă, vinovată,

rosteşte-mă, aruncă-mi o arvună

din alte lumi... Vecernii dispărute

m-au risipit, plăpândă-nchipuire,

iar glasuri stinse, frânte, decăzute

au…

Printre materialele agonisite

pentru a construi altfel de viață

(compartimentată în odăi ușuratice)

la dispoziția

femeilor care mă calcă pe gânduri

cu patofi din piele de levitație

deasupra craterelor cu pustiu lunar

s-au strecurat și câteva nazuri

specifice gravitației.

Tocmai când trebuia să…

Sfârâie clipă de clipă sub tălpile poposite

pas cu pas în răsăritul aşternut calm, unduit

de valuri, nisipul. Mă plec la poalele ţărmului

înspumat de culorile sufletului-albastru,

turcoaz cu roşul meu pătat de vreme,

străluciri în soarele nopţii alunecat văratec.    

Am obosit,

printre liane de gânduri,…

canţonete rotunde în fa major
redevii solistă goală
pe ritmul pulsului meu descrescendo
îmi numeri bemolii din sânge
năvălind pe buzele tale
însetate de sărut ca de un lied
pentru sinucidere şi orchestră
apoi taci cu arcuşul rupt şi surâsul pierdut
prin foiareul cordului meu

Cât de frumoasă-mi ești în pragul vieții…

Apui, răsari, cuvinte mute-asculți,

Abunzi în calm și-n dulcele tristeții,

Blândețea murmură în ochii tăi desculți.



Compui înalte note lăcrimând

Chiar ochiul cerului ce-n iriși se deschide

Și la picioare-ți cade iar și iar flămând,

Tu nu pui preț pe gânduri aburinde…



Tu înflorești din piept alte culori…

Cât de frumoasă-mi ești…Cât de…

Motto: Cum poate o scânteie să-nsuflețească jarul? 

              Ninsorile, în muguri să-și regăsească vad? 

              (Așa cum stânca rupe-n dantele albe, valul,

              în lama neputinței se sting acei ce cad.)

Sărac în clipe, zborul s-a cuibărit în cuget.

Și-a sângerat, a moarte... Culoarea a brăzdat

înaltul suferinței, s-a răspândit în suflet, …

S-a făcut târziu peste tot

sau poate-năuntru -

În minte ţin o clepsidră

o-nclin

să-ncetinească minutele de nisip…

Timpul pe drum tropăia neglijent

încălţat în bocanci prea mari

Să mă uit în mine aş vrea

să mă văd -

Să merg mai iute

poate să fug desculţă-năuntru

spre profunzimi acoperite dintotdeauna

cu praf de stele…

Să înţeleg

ce făceam Eu acolo

mult mai încolo de…

gros mai este zidul proeminent din piatră

cu înălţimea lui

pe lângă el aruncă

acelaşi gând 

tăios

să mă ridic mai mult nu pot decât pe vârfuri

în pământul reavăn de sub talpă

lumina o simt rece suliţă în ochi

prin fantele înguste cu sârma ghimpată 

cuvintele acide pătrund până la os

palme sfâşiate în crăpături curg răni 

pereţii de prin colţuri îmi strigă pleacă

toţi deodată

mmmda

şi mă închid…

Dragostea noastră a fost botezată

în timp ce dormea pe brațele

unei icoane făcătoare de nori.

Se născuse visând să-și petreacă serile

luând lecții de copilărie de la sentimente

jumătate flăcări de senin temperamental,

jumătate chindii pe buzele cărora

evangheliile vidului

urmau să devină povești

cu aripi de…

Urc liniştit pe dealul amintirilor

sprijinit în toiagul gândului

ici colo scarmăn cu el în vreascurile timpului

cu greu disting în amalgamul creat

porţiuni din trăirile vieţii arse fumegânde

mă opresc să-mi trag sufletul lângă mine

privesc înapoi încercând să disting

ce n-am văzut urcând

ce am scăpat cu privirea subconştientului

arşiţa piatra aruncată spre depărtări

linii frânte de parcă niciodată

nu am dus visul până la capăt

urc către…

Picură pe străzi pavate cu cer, stropi

de roşu. E sufletul meu plecat

din faţa uşilor închise de oameni

cu zăvorul pândind la ferestre, luna.

Sunt ochii netrăiţi de verdele albastru

crescut prin crăpături de nori. Izbesc

ţărmul obrajilor cu alge printre stele.

Adorm îmbrăţişat de sângele gândului

sărutându-mi dorul din liniştea cu tine.      

Afară

Grădina nopţii clipeşte supus

Când cerul întoarce faţada lumii.

Doar luna nu se lasă dusă,

Cu pasu-n plutire argintu-şi desface

Palidă la capătul distanţei

Dintre apus şi zori.

Mai are un suflet de luat

Sau poate nu şi-a rotit încă privirea

Peste umbrele luminii.

 Camera îşi arată conturul aţipit…

Privesc tăcerea plină de tine

În indiferenta retină a oglinzii,

Liniştea dintre…