E o vreme de toamnă în toate...

Copacii îmi plâng pe margini de drum,

În ochiul de cer cu frunze uscate

Se-nfig vălătuci de nori și de fum.

Se sting în amurguri focuri uitate

Lumini s-aprind într-un spart felinar

Din cețuri, dantele fine, brumate

Țese frigul nopții straie în dar.

Tăcerii îi spun s-aștepte cuminte

Lângă gutuia ce-am pus-o în geam,

E vreme de toamnă-n noi și-n cuvinte,

Și nici…

Cald şi frig,

muzică şi culoare,

cafea, ţigări, femei,

puţină închisoare,

fie ea armată, căsnicie,

de ce nu chiar… monastire.

Să nu-mi rupi bluza,( Doamne, fereşte!)

E scumpă foc şi alta n-am să-mi iau;
O floare-n dar, când dorul te topeşte,
Şi-atunci un ceai fierbinte am să-ţi dau.

La o cafea pe o terasă mică,
Vom povesti ce vise mai spoim;
Cănd vei privi cum luna se ridică,
Am să încerc cu tine-un half-taim.

Sunt tată de copil sărac

cu şapte vile şi-un conac

şi mă tot zbat să-i iau maşină

cu două uşi şi fără splină.

Cu piele roşie, fireşte

să stea pe loc cine-o priveşte,

cu bordul crem, c-aşa vrea el,

deşteptul tatei băieţel.

I-a luat mămica lui ciocați

şi-un lănţişor pe omoplaţi,

un ceas bătut cu nestemate

să dea gagicile pe spate.

Acum e-n studiu la liceu

repetă anul doi mereu,

că n-are…

m-aplec

deasupra acestor tǎceri

respirându-le depǎrtǎrile

ca pe gura de aer rǎmasǎ-ntre noi

de câte ori îmi ridic fruntea

o apasă norii

cu o povarǎ fǎrǎ suflet

așezându-i de-a latul umbrele vieții

alături

inima-și soarbe pocalele cu amintiri…

http://youtu.be/LksV4bbVSks

Mă-nvăluie uşor, ca o mantie, 

O toamnă tristă-n ton de indigo 

Cu cerul înnorat ce astăzi n-o 

Să-mpiedice o iarnă gri să vie.

Să limpezesc azurul cu-a lui stele 

Şi să privesc spre el ca-n ochii tăi, 

Am zălogit în mine zurgălăi 

Ce-s răsfiraţi prin lacrimile mele.

E-o toamnă melancolică ce nu 

Mai poate dorul să îmi…

Să nu faci niciodată o femeie să plângă

pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag

când vii acasă.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă…

Cânta parcă un cântec verde ,

Ea, singura mea mângâiere, pădurea,

Ziua şi noaptea aici s-au aiurea

Ea, singura mea mângâiere pădurea,

Şi-mi vine să cred că bătrânii aceea

La care cresc unghiile după moarte

Cărora nu le cade părul, s-au prefăcut

În trunchiuri, cu crengi nenumărate,

Şi frunza, gura pentru cântec.

Îmi vine să cred că femeile acelea

Rămase cu părul după moarte s-au

Prefăcut în păsări, în fluiere

Şi poate în vânt…

nu-ți trebuie o inimă

cât un megalopolis



locuită de prea multe glasuri

bucata asta din tine

ar ceda

fluvii roșii ar inunda valea

sufletului tău

unde să reverși atâta dragoste, iubitule?



e oare dragoste?

spui încercând să-mi prinzi

în privire un zâmbet

poate ultimul

deși sunt convinsă că zâmbetele mele

n-or să se sfârșească niciodată

pentru…

Trecând prin sânge,

aripi mari de vânt,

din scrisul cu cenuşă

peste ape,

îmi dau ocol

înfăşurate-n şoapte...

lespezi de cuvânt.

Octombrie-i târziu şi brumele-s departe,

Cu pătura de flori te învelesc în gând,

Covorul brun de frunze e tot ce ne desparte

De verdele din firul ce n-am întins nicicând.

Suzane cu ochi negri şi zorii prinşi în ei

Anunţă filarmonici cu dalii şi crăiţe,

În ploi de crizanteme, sub ramura de tei,

Păşeşte mândră toamna, se mai deschid portiţe.

Grădina cu flori albe adună alţi cocori,

Exotice nerine viu colorează…

La noi în podgorii mai poţi să te-nfrupţi,

Din vinuri topite-n pocale.

La noi nu sunt munţii abrupţi

Sunt numai coline domoale.…

Scriu despre toamnă, iubito, că-i bine

să calc pe covorul de frunze gălbui,

statui fără timp dorind pe oricine

se-aşează pe soclul rămas nimănui.

Clepsidra de ceaţă ascunde uitarea

prezentul trăieşte în nori plumburii,

securi fără umbre despică-nserarea

făcându-ţi cărare spre mine să vii.

Se simte cum frigul în riduri loveşte

rănind amintirea plecatelor veri,

şi totuşi în toamnă mirat ne priveşte

copacul cu…

dacă ai căuta răspuns

ți-aș spune să privești

lacrima acestei dimineți

așezată rouă pe viața-ngălbenită

de praful unor iluzii

să asculți sunetul vântului

ce vâjâie prin oasele goale

visul unei transfuzii

câțiva stropi de clorifilă

le-ar fi îndeajuns…

Când toamna-i cu norii plecați

și ploile departe,

lasă gust culorilor să șoptească

și izvoarelor să cheme.



drumul cărărilor îmbie-n rătăciri,

bolta cerului se curbează albastru,

iluziile tac,

iar visul se-nalță…



sâmburii scuturați de târziu

se ascund în iarbă ca în muguri

ca să încolțească speranță,

împlinire, perenitate.



noi înșine, iubito,

ca două țărmuri în așteptarea unei mări,

ne vom…

 Ești urma unei umbre de-mpotriviri năuce,

 Cu trupul de cenușă, confuză amintire,

 Feștilă fumegândă, apatică răscruce,

 Un chip fără de nume, sfințit de-a mea iubire.

 Aducerile-aminte răstălmăcesc o clipă

 De gânduri indecise, certate între ele,

 Se spovedesc restanțe, rămase din risipă,

 Stingându-se…

cununile cerului cad pe pământ

cerând iertare timpului trecut

soarele zace într-o agonie dulce

 riduri de flăcări se frâng pe cruce

luna se zbate și cere răgaz

o mie de stele s-agață-n extaz

pendula își cere dreptul de-a fi

pedeapsa divină pentru cei vii

pământu-i cenușa din ochi scrijeliți

iriși ce adorm pe drum obosiți

un murmur grotesc icoanele sparg

se cere tăcere deplină în…

ochiul aruncă
sub sânul iubirii
perle venin
covor de rugină
ruină în suflet
îngrozit privesc
cum au răsărit
bulb nostalgic
urmele pașilor ei
dorul ștrengar
prins de ploaie
devine
ciorchine
pe hornul
amintirii