Își scutură toamna cerceii de frunze,

Sub pletele-i aspre, natura suspină,

Iar astrul și-ascunde patetica-i mină

În pâcla rebelă, frământă din buze.

 

Ne-nfășură vântu-n febrile cojoace,

O mierlă adoarme pe ram, zgribulită;

Se cerne lumina prin jalnica-i sită –

Un soare zurliu răzbunarea își coace.

 

Îngână copacii absurde litanii,

Smulgându-și cu patos hăinuța cochetă,

În cuib, veverița propune…

Continuare

imobile crengile după

anotimpurile uscate

vântule rupe-le

degetele disperate

unghiile striate

în creuzete aride

statuarele întrebări

insipide

gâturi de cocoare

cenuşiu absolut

mamă atotştiutoare

ce verde coroană-am pierdut

sub ce…

Continuare

Da!... Rând pe rând se sting gorunii!

Pe lăngă garduri plâng și spinii.

Se duc să-și înnoiască rădăcinile

Lăsând în urmă toate rătăcirile.

 

Se duc și ei chemați la Sfântul

Să lumineze-n veci pământul

Și de sub mantia împărătească

Să-nvețe iarăși câmpul să rodească.

 

Să-nvețe…

Continuare

Negru samsar m-aleargă nătâng,

Mă-mpiedică-n deal și despiedică-n vale,

Mă-nțeapă sub coastă cu pintenul stâng

Și mâna-i de fier se proptește-n zãbale.



Negru samsar mă biciuie, stând -

Privirea lui rece, mă-mproșcă cu zgură

Și jalea-mi erupe sub ochiul plăpând

Din lacrimi acide, colir de sulfură.



Negru samsar mă-njură de zor

Și-mi bate potcoave din coase tocite

Mă mușcă durerea, de-mi vine să mor,

Că-mi zice de mamă și neamuri… Continuare

Până când?  

 

Suflă ura pe pământ  

Deasă-i nepăsarea-n noi  

Caut un așezământ  

Fără ploi.  

 

Iubirea-mi modelată  

Doar în spațiul românesc  

Tristă-i și-abandonată 

Necreștinesc. 

 

Bate vântul dinspre Prut   

Lacrima a-nmugurit,   

Aștept un ultim sărut  

Descrețit.  

 

Frământ ideea-n palmă 

Rup curajul prin cuvânt  

Îmi impun să fiu…

Continuare

SFÂRŞIT DE VARĂ LA FOCŞANI

(rondel)

Ce vară săracă şi oameni sărmani

Ce viaţă de care ţi-e silă

Auzi pretutindeni refrenul:”n-am bani”

Şi nici n-ai cui plânge de milă

Concediul înseamnă rămân la Focşani

Merg boşii la Lepşa la vilă

Ce vară săracă şi oameni sărmani

Ce viaţă de care ţi-e silă

Aceeaşi poveste,câţiva barosani,

Ceilalţi amărâţi , fără pilă,

Îşi plimbă necazul sub vechii castani

Cu câini vagabonzi şi ţigani…

Continuare

Continuare

*mâine ticăie fără de ușă*

uitasem mersul pe stele

mi-ai spus în timp ce-mi legai degetele de iarbă

de galopuri citadine



nu așteptai să încălzesc depărtarea să termin de împins

pereții inimii până dispar



sită sub gloanțele vieții mă dor

de…

Continuare