Noi, generaţia de strigoi care bântuim librăriile…

Pe vremuri duceam sticle şi borcane la centrele de colectare

Stăteam la rând pe ploaie, soare, vânt

Cu bănuţii câştigaţi cumpăram cărţi şi ziare

Trei saci de sticle pentru Albumul memorial Nichita Stănescu

Două sacoşe de borcane pentru Nicolae Labiş

Cel mai bine se plătea sticla de şampanie, era trei lei

Dacă aveai aşa ceva erai cineva, cel mai greu

Era cu sticlele de ulei, rădeam cu unghiile…

Un geamăt de durere şi-un strigat de copil,
se-aude dintr-odată în colţ de cimitir.
Se mai aud cum plâng părinţii ce-l iubesc,
iar tot ce-nseamnă viaţă,şi pomi-mărmuresc.
O ploaie rece vine se-abate peste ei,
iar curcubeul trece de parcă n-are lege.
Rămâne doar speranţa că îngerii din cer,
vor cobora adata să rupă acest mister.
Să le redea speranţa celor ce sunt părinţi,
să aibă şi ei parte de pruncii lor iubiţi.

...să nu depui ființa-mi toată

pe caldarâmul searbădului vis

așa, că mi-ai permis și tu odată

ceva ce-mi simula un paradis

...să nu-mi pretinzi nicicum onestitate

din putrejuni abandonate-n șanț

și să desfăț păreri de zeitate

prin patimi ce…

ai scotocit prin lume tot căutând sublimul

şi-ai admirat anume apusul vinul crinul

ţi-ai desfătat privirea scăldând-o printre sori

şi-ai înecat auzul în glasuri de viori

ai mângâiat făţiş cu braţele pădurea

şi tainic i-ai cuprins amantei tale firea

ţi-ai afundat piciorul în cel mai fin nisip…

Fiecare loc sub soare duce dorul altui loc

Precum jarul amăgirii de căldura altui foc;

Orizonturile toate sunt şi ele haşurate

De mâhnirea unor zile şi de nopţile furate.

Dar mereu, în spaţiul firii, e ceva măreţ, etern

Unde moftul, îndoiala şi nevoile se cern

Venerând lumina lină, din a ochiilor culoare -

În momentele de teamă  năpădite de savoare.

Peste culmea mulţumirii cresc origini de cleştar

Când trezit,…

Azi m-am uitat la mine.

Aveam fața întoarsă către Dumnezeu,

în timp ce tot corpul îmi era ocupat:

trebuia să țină în mâini viața.

Am admirat tabloul alcătuit din arterele inimii:

sângele în culori exilate

curgea pe serpentinele gâtului până jos,

pe crestele sânilor.

Doar șira spinării se ridica vertical, pe sub părul-clepsidră.

Simțeam în tălpi pulsul pământului

și iarba crescându-mi în palme

sub…

din ochii ei curg cristale de sfială

ca o pictură se-ntregeşte-n culori spulberate

pensula se joacă prin părul ei

apa îi sculptează pielea în miresme de vară

doar valurile o cunosc

nici iadul, nici raiul

nu îndrăznesc să-i clipească

dar o urmăresc cu lăcomie

focul să-i sărute tălpile

gheaţa să-i mângâie sufletul…

Soarele s-a amestecat cu marea,

Feerică lumină a cuprins zarea.

Vântul, şuierând printre palmieri,

mi-a astupat cântarea.

Te va ajunge mâine ecoul,

cel de ieri.

Şi valuri înspumate

vor fi orchestra mea,

Căci voi deplânge, poate,

îndepărtata stea

pe care s-o ating,

nicicând, nu voi putea.

Arzând în nemurire,

razele ei înving

Chiar marea buclucaşă

Cu toată sarea ei.

 Autor:…

Luciferi ce în falcă își poartă copii

îmi cântă în gânduri viziuni deșirate,

pierdut-am toți morții, pierzându-mi și vii,

Golgota mi-e soră și Crucea mi-e frate.



Valuri de spumă născute-n pucioasă

mă-nvăluie-n mirul dospit în pahar.

Jumulesc trei îngeri ce-mi cântă la masă

să-mi umflu perna mustind de amar.



Prin umbre, în gol, clipesc tot mai rar

ascultând Demonul ce-n suflet rostește:

 Mai ai un colț de gând prin buzunar

să…

Eu am 1001 de vise

Tu cam tot atât de multe realităţi…

 Pe marea în furtună

 Fragilul vas

 Izbit perpetuu

 De valul îndoielii

 În ce mai crezi?

 Busola e-n adâncuri

 Și cerul plin de nori

 Nu-ți mai arată nordul

 E ceață-n jur

 Marea își fierbe-n…

ziua

din carnea ta se desprinde o pasăre albă

își rotește zborul prelung

apoi se cuibăreşte în pântecul meu

câți trandafiri peste rădăcinile răsucite pe drum

și ce arșiță își desface pânza lângă casa noastră

mamă

albinele au pornit să roiască aproape de cer

unde e tata să le întindă o scară

să scuture singurătatea de pe acoperiș

să întrebe serile de ce au pelerine mereu noi

ca o căpiță de fân cuminte

liniștea a crescut mai mare decât tine a inundat zarea

dă drumul pârâului să scalde mireasma lui august

și la…

sunt un copac

în cântecul deşertului

mirat cum sunetele înflorite de aşteptare

sunt sorbite cu patimă de nisipul efemer

nu sunt decât o mare

necuprinsă de ochiul limpede al unui anotimp

ce poartă spre un ţărm absolut

răvaşul unui vis cu pânze de dor

sunt o flăcără

smulsă din stingerea unui câmp de maci

ce creşte o pasăre

în pântecul nopţilor polare

nu sunt decât aerul

ţesut în…

am trimis dragostea în exil

pe magica insulă a lui Ovidiu

unde soarele crește mai sus cu o octavă

iar răsăriturile sunt atât de cuminți

încât sparg valurile cu liniștea lor

dragostei mele i se deschid scoicile

are reflux ca o mare agitată

din nisipuri dragostea aceasta urcă spre soare

construiește la infinit castele

în timp ce orizontul îi sângerează în palme

cu gust de sare și singurătăți

voi mai primi din exil…

Se crapă a vară

Şi laptele pământului…

încă ne mai atingem

doi gheţari

într-o antarctică oarecare

încă ne mai aprindem

două focuri

care îşi ling rănile unul altuia



rar

tot mai rar

doar atunci când singurătatea devine demenţială



suntem amândoi mai săraci cu o iubire

mai bogaţi cu o tristeţe



şi dacă astăzi încă mă iubești

dragostea ta a împrumutat ochii mei cei orbi

și gura mea cea…