Un abis mi-ar trebui să te cuprind

Şi o gură de rai să te sărut;

Un cer plin de stele aş vrea să aprind

Să nu te mai pierd în absolut.

Mi-ar trebui marea, lumea întreagă

Şi raiul cu a lui nemurire

Să-ţi spună pe nume şi să-nţeleagă

Nopţile cu a lor răvăşire.

Mi-ar trebui…

E începutul toamnei, trist picură-nserarea

cu galben cald pe frunte un cer înnegurat,

unduitoare ramuri prin foșnet cern mirarea

copacilor, iar vântul le-ngână-nfiorat



jelania ce-i lasă fără veșmântul mândru

pe care-l dăruiesc potecilor ce-și strâng

durerea în ecoul care răsună sumbru 

când pași șovăitori răzbat, se-ntorc, se frâng.



În simțământul straniu de la răscrucea morții

cu-a vieții…

tremurând

toate literele nebune

(academic aranjate

cu staniol roşu

în buchet)

mă priveşti buimacă

uimită

ca pe o dimineaţă prea mare

verde

eco

răsărită deşertic

chiar din polara ta noapte

cuvintele alunecă

coapte

zemoase

de pe buzele mele

pe buzele tale

se preling languros şi lasciv

peste sânii tăi înfloriţi

mi-e teamă…

Într-o lume mult mai roză,

Cu lichioruri arămii,

Eu mimoz şi tu mimoză

Fluieram prin bălării...

Eu din drâmb

Şi tu din roză

Şi zâmbeam, când şezând strâmb,

Mă trăgeai cu roza-n poză....

Cam aşa cum fac feciorii

De pe Jiu, suflând în fluturi,

Când se strîng în braţe norii

Fulgerânduse-n săruturi,

 Cu araci cojiţi din vii

Puşi la flori de tuberoză,

Bliţul ochilor tăi vii

Fulgera, chemând în…

 sunt lașe cuvintele

 părăsesc stârvul mirosind a tăceri

 au sensurile lor 

 plurisemantizate

 ochii le  sticlesc ca în haită

 devorând tipare sintactice (sp)arte

 mâini diafane de poeți 

 coli nude lumi imunde

 scheletul cuvintelor este bine articulat

 se poate preschimba oricând

 într-o pisică languroasă

 miorlăind …

Toate relele insistă să fie trecută cu vederea

tristețea frigiderelor cuplate

la priza dialogului

dintre elanul dezghețului pestilențial

și…

te aştept

şi

dacă ar fi

să-mi îngheţe

aşteptarea, căci

şi

dacă ar fi

să fie

să fiu îngheţat,

doar suflarea-ţi

mă dezgheaţă.  

ce-ai făcut cu pragul meu zdrențuit

cu vinul în care s-au scăldat mai toată vara torțele

plecarea cu mâinile goale aduce rouă

fântânile mergătoare sunt în așteptare printre ele se sfătuiesc fanaticii

să ridice un zid

domino mi-ai șoptit

și era seară

atunci am legat furia la ochi

nimeni n-a ghicit teama de a mă trimite

sub talpa luminii

aruncasem lanțuri pe cer alpiniștii m-au invidiat numai o…

Cu voalul deocheat de invidia…

Intins aici pe patul de spital

Ca dintr-o catacomba nucleară

Eu va trimit un ultim trist semnal…

Citeşti din mine ca dintr-un pahar

Rachiu de cereale, pur...

Am o prefaţă de sfânt

Căzut din calendar

În farfuria ta cu unt

De arahide coapte-n Kandahar.

Ştii cine sunt

Şi câte doamne au luat din mine

Tării alambicate de smarald...

Pe sânii lor şi carnea goală,

Pielea de şarpe dând de cald,

Fără coloană vertebrală

A pus în ele,-n zvâcniri fine,

Cu stropi de vise sibiline,

Crini medulari, ce…

 anotimpul  meu

 are numai zile 

  lucrătoare

 și nicio  bucurie

  muncesc în fiecare zi

 așteptându-te

 să-mi fii

 sărbătoare

de iunie

m-au trezit

în sfârşitul meu. 

Îmi căutam începutul. Sufletul.

Iubite, în seara asta

 și respirația-ți miroase a dor,

și pielea ta amprenta o arată,

iar dimineața să-ți șterg privirea

și să-i schimb culoarea chipului din vis.

Ți-aș ține-n palme fericirea

să nu se sfarme și din greșeală

și să călcăm pe cioburi de iubire netocită.

Iubite, cum îți mai miroase pielea a…

nici dacă mă întrebi câte au fost nu știu

le văd subțiri de tot în amintire 

unele aproape deloc

le știu alții 

sunt rupte o grămadă

infrastructura  e fragilă

echilibrul abia se ține

nu-mi permit să omit vreo una

cineva mă va chema înapoi iar și iar

până atunci când saltul le va cuprinde

sunt zile când stau…

povestea vine de departe

coboară pietre din Rai

cu umerii dezgoliţi

îmi aliniază sub piele acea linişte albă

cât minutul din trup de libelulă

ochii goi

plâng peste gardul nopţii

cămaşa deschisă de vânt

în copacul meu

începe nesomnul lumii

o ploaie albă transpiră

tâmpla ferestrei

face tumbe şi ordine-n culori

e semn că frunzele

se vor deschide înalt

şi vor răsuci maluri de trestii

voi fugi

de durerea naşterii…

Număr cercuri desenate…

rău, veţi spune. Am scris doar pentru suflet.

Sufletul meu. Doar el ştie să mă citească

printre cuvinte,

deşi,

uneori,

mai alunecă printre rânduri

s-alerg să-l prind, să-şi simtă ziua că e

primul

şi

ultimul

şi

singurul  

şi îl iubesc. Sunt sincer.