mă-ntreb în neputinţă, zidurile

ce mă prind, dinafară, vor găsi

fisura-n ele

să mă (s)curg

în al sufletului sălaş? În fiece secundă

a clipei, mai cade

un strop. Eroziunea continuă...   

Fie-mi plin de dărnicie
vidul căruia mă rog
să-mi laude buzele
măcar cât a clipi din ochi
amăgirea
că ți-am sărutat somnul.
Dulci vise
veniseră să-și limpezească
în sângele meu
rufele intime ale naufragiului
prin tine.
M-am trezit noapte
pe umerii căreia
te cânta
un glas de cocoș în flăcări.

Se-anunţă cod albastru de ninsoare

la tâmplele cu dantelate riduri,

de parcă iarna-ar fi o întâmplare

ca umbra ce suspină lângă ziduri.

Zăpezi ce-au poposit lângă altare

făcând mai alb pustiul unei vieţi

şi fulgi ce se topesc prin calendare

sunt doar veşminte rupte-n dimineţi.

Pârâurile-ngheaţă dincolo de pleoape

când lunecă speranţa-n orice vis,

să te trăiesc cu iernile aproape

de porţi pe care clipa mi…

Eu te-aș fi putut chema să rămâi,

dar atunci îmi lipseau cuvintele

pe care azi, la căpătâi,

mi le așez, precum ulucile,

să delimiteze timpul prezent

de timpul absent.



eu, deși nu te zăresc, te mai știu

pe surâsul acela de bun sosit,

care mi-a deschis ochii a infinit

pe când nu știam că există târziu.



lacrima cea de bucurie

și sânii ușor curgători,

mi-au rămas…

Aici, acolo, pretutindeni 



Te simt al fluturilor, 

ca semn că iubirea există, visule! 

Pe malurile apelor, …

savana respiră aerul

şerpuind ca o limbă de foc

cu măreţia rădăcinilor de baobab

înfipte temeinic în pământul însetat

soarele se rostogoleşte

în firul subţire al apei ca un ochi (trans)lucid

resturile zilei agonizând

par rămăşiţe ale unui prânz canibalic

un cârd de antilope adulmecă

cu botul umed viaţa firavă a puilor

viscerele lor simt mersul parşiv al leului

ochii lui sticloşi reflectă

sufletul de…

O blondă cu poşetă Vuitton

Şi cu pantofii, asortaţi, Versace

Îmi spune dulce graseind din…

copacul

mi-a cuprins trupul

până-n colţul ideilor

mi-a atins păsările înalt

cu fiecare picătură de ploaie

fruntea flămândă

culege cuvinte ajutătoare pentru suflet

dacă înclini inima pe visele lui

te va striga cocorul vinovat

de Calea Lactee

durerea Raiului îţi va deschide trupul

şi-ţi va amputa…

Atârnată, Luna-şi căuta echlibru în goana

cerului, ascunzând Pământului o faţă...

Din adâncuri, începutul arunca la suprafaţă

clocotiri de mări ce divizau Gondwana.

Atunci m-am rupt în insula aridă

a cataclismelor din care se mai văd

refluxuri aducătoare de prăpăd

ce-aprind în fiecare gest o atlantidă.

M-ai strâns de ţărm lemurian, într-o amiază,

de n-a rămas cu mine nicio mare,

dar mai transpir din când în…

l-am învăţat în noapte. În noaptea ce tocmai

a trecut, sufletul m-a prins de mâna stângă.

Tremura toată.

Şi a lui.

Tot stânga. Furnicile din stomac şi fluturii din piept,

uniţi într-o orchestră,

cântau acea muzică pe cerul meu albastru, să te înalţe

şi-nlănţuiţi, concentric, 

eu şi sufletul, 

ca o elice,

zburam,

ne înălţam. Începea visul în plutire. S-a oprit muzica

şi eu am…

Ce-ți place să mângâi

  trupul infinitului

scormonit de fideșul

  plăcerii adâncindu-se

în oglinda care te va-nrodi

cu plânsul sterpelor elanuri!...

Îți răsari din amintiri

de argint corodat

steaua Hesperus -

poate o insulă țărmurită

cu ecouri de merogonie;

poate fructele

fecundității dansând

pe muzica unei…

noaptea pe la cinci jumate` dimineața

șefu` mă trezește cu telefonu`

n-am ceas cu alarmă made în china

alerg în toate direcțiile numai să scap de peștele în care-am dormit

pe alee-i frig și-am blugii tăiați ediție de vară 

nu prea am chef azi dar cică-ți vine mâncând

prefer cafeaua cu fisă și facebook pe inima goală

și coloana sonoră a unei greve de ciori

mi se…

Va trebui s-aştepţi o înserare

să poţi cuprinde-ntregul asfinţit,

să mă destrami cu vântu-n zare

lăsând pe ţărm nisipul răvăşit.

Să desenăm dorinţele-ntre gânduri

când stelele plutesc pe lângă mal,

şi vin din larg în repetate rânduri

poveştile purtate-n stropi de val.

Va trebui să ştim ce marea ne oferă

în schimbul multor frământări,

un vis îmbătrânit în altă emisferă

pierdut între uitare şi…

istoria pictează pielea cuvintelor

se dezbracă de galopul cailor

cu pământ urlând sub copite,

trece cu înserarea legată de gât

întâmplările agăţate-n copaci

se lipesc transpirate de irişi arzând

altitudinea scrisului 

aduce de departe vulturii albi

înflăcărându-şi propriul sânge 

senzaţia morţii galante

plimbându-şi imaginea şi lecţiile de pian

prin faţa satelor fără porţi

se desfrunzesc pietre

sângele se aruncă cu praştia

şi se…

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile

pe mine să nu care cumva să sar gardul

condiţiei umane să nu care cumva

să tac mai tare decât ceilalţi să nu care

cumva una să nu care cumva cealaltă

însă eu îmi văd liniştit de treabă

în ferma mea de cuvinte şi fantome

şi nu mă pot abţine

şi noaptea-s fericit că-s român…

Cuvinte fură ninse pe trupul unei muze,

Din glasuri diafane în toamnele târzii

Şi-n unduiri de ape doar visele-mi confuze...

Sărutul unei frunze şopteşte erezii.

Cuvinte fură moarte în crânguri, enigmatic,

Când noaptea boreală a prins, sălbatic, zări;

Respir încet şi singur prin sângele astmatic,

Din praful unei pietre... enigme... întrebări.

Cuvinte fură arse, în versuri împletite,

Secunde ostenite se mai…

vara se ascunde sub pelerina verde-gălbui a timpului exfoliat

e stare de ploaie 

câteva așchii de lumină se joacă pe asfalt efemer

norii trec agale până-și unesc pânzele boțite și murdare

un voal gri se desface peste orele amiezii

trecătorii buimăciți aleargă spre adăposturi

nu mai stau la semafor n-au timp de culori 

umbrelele se întorc pe partea cealaltă 

ploaia se întâlnește cu sângele pe-a șaptea scară a pielii

nu

nu…

chiar şi acum când timpul

pare să se fi înţepenit

păşesc dincolo de mine

pe o scară…

sau poate de moarte

te caut să mă recunoşti

să-mi fac un dar din trupul tău

 gândurile dospesc agăţate în cuvinte

adulmecă rotirea eternă a universului

rezemată pe o lacrimă răsucită

în moştenirea fătului nenăscut încă

de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă

crezi că te voi lua de mână

risipindu-mă

în parfumul eternităţii

deşertăciune gravă definitivă

ascultă cum sapă pământul hohotind

nimicnicia ţărână…