îmi picură în ochi o încruntare

ca nodul unui vers fără vocale

prin mine gândul lunecă mai tare

când mă îndur tăcut să cer o cale

pe vineți umeri zdrențuiți de haine

împovărez durerea ce mă curmă

n-am semn să deslușesc atâtea taine

și nici un drum să mă ajung din urmă

doar timp uitat să mai găsesc în mine

ca iar născut din negura rămasă

cu mâna cruce te închin străine

te-aștept de ieri așază-mă la…

O, Doamne, când va fi de ziua mea,

Aş vrea să-mi dăruieşti, te rog, ceva

Mai dă-mi, că poţi, vreo douăzeci de ani,

Mai multă sănătate, mai mulţi bani.

(Talent mai am, şi după cum socot

Nu îl voi îneca în vin pe tot).

Nu-ţi cer din lăcomie tot ce-am spus

Dacă nu crezi întreabă-l  pe Iisus

Nu vreau ca să mi-o iei de rău

Dar dacă mă incluzi în planul tău

De vrei să meargă totul mai uşor

Trimite-mi şi un înger ajutor

Sau"…

Te mai aștept la o cafea, iubire,

acasă, pe terasa noastră mică,

dar tu nu vii și nimeni nu-mi explică

unde te-ai dus, de ce nu-mi dai de știre.

Și, Doamne, monocromă este viața,

când se adună…

Motto: "Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste – şi chiar trebuie să-i iubeşti – dar nu aştepta niciodata nimic de la ei, fiindcă-n clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. "

De-oglinzi orbite, voi, ochilor, fugiți

Cu-al clipelor grăunte-n legănare;

De bunăvoie cu poftele robiți,

O groază surdă dinspre zare-n zare.

De vorba plumburie prea curtați,

Drept adevăr mustind în depărtare,

Între a fi sau nu de fel…

din cer un soare răsturnat afară

de foc e-aprinsă chiar și miază-noapte

ca disperat pe gura ta coboară

granatul plin din vișinele coapte

cad pete dezlegate de răcoare

în ochii tăi străpunși cu miez de noapte

despart din mine trupul și mă doare

granatul plin din vișinele coapte

la pieptul cu fiori de iasomie

aș ispiti trufaș amiezi de noapte

în sânii-ți îngropând cu lăcomie

granatul plin al vișinelor…

Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,

mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,

chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte

și nu pot să aflu unde te ascunzi,

dar, atât cât timpul macină secunde,…

poem romantic -
bunica a suit in pod
teiul la uscat

     *****

fotografii vechi -
conjugarea verbelor
la timpul trecut

     *****

tufa de maces
s-a lăsat ruptă de vânt -
pauză de ceai

în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte

avea chipul robotului aproape uman

cum care

cel care a primit cetățenie…

nu m-am desprins ca semnul de mirare

stau tot în cale-mi pururea absent

nerăsucit în fusele orare

adânc străpuns de golul remanent

tot recompus din sume de extreme

prin cataloage doldora-n notări

abreviez natâng în teoreme

și mă înec stângaci în călimări

curtat de necuprinse ocolișuri

tresar fluid în timp cumpănitor

m-adun din picături și învelișuri

în pulbere cu miez repetitor

fugar în sinea…

Cine-ar putea răpi a crinului splendoare

În care cresc de voie mistere ce-nstelează

Cu fin parfum de viață ce-n freamăt scânteiază

În lacrimă, în zâmbet și-n gânduri arzătoare?...

Ai zice că n-am treabă de caut eu răspuns,

Sau orice căutare ar fi un vis de aburi;

Plăcut să-i fii alături când luna învârte zaruri

Domnește, visătoare urcând un cer străpuns.

Când vrea să-nalțe fruntea prin ceața zorilor

Se-mbracă în lumina-i doi…

Iubitul meu de dincolo de vară,

te-aștept să vii, să colindăm pădurea,

e timpul bun, n-a mai plouat afară,

un veac trecu de când te-ai dus aiurea.

 …

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -

fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,

spre primordialitate...

dacă n-ar fi apus mult înainte soarele

au deschis gura să spună toți deodată câte ceva

peste hohotele lor de râs

m-am dus și m-am așezat lângă apă

să-ți trimit un gând de sfârșitul acelei toamne

fără să înțeleg că nu mai puteam salva nimic

doar să mă rog

să mai ascult odată povestea ta

cu pletele udate de ploaie

a celor care n-au înțeles în întregime fericirea.

să fi împietrit din senin toate…