când coboară frunzele din raft,

pe aripi alămii cu anvergură,

mă lipsesc de tine aht cu aht

și mă îngân cu greierii, natură...

se înmulțiră gângii de cultură

să te făcă unii anghemaht

și te înghit cu sterul, ca…

seara îşi dansa rondelul existenţial

dantelând arabescuri

karaoke în fosforescent de lună plină

maestrul de ceremonii

copleşit de cerinţe

şi dorinţe

îşi spăla faţa

în izvorul veşnicului început

foşnete de mătase ţiuiau în timpane

polka selecţiei

în unghere

lasere violete declamau afecţiuni

în codul morse

iar valsul aluneca pe inimi

combustibil insolit

pentru iernile lumii

atingându-se din…

 când s-a prăbușit noaptea aia

ah! câtă tăcere am tot cheltuit

să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor

undeva la marginea unei mări

unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,…

Dormeau acolo, sub niște movilițe de mâl,

cu gândul în bătaia puștii, ghemuiți într-o pagină de istorie

și-n cântec de greieri,

din când în când își aprindeau luminările,

apoi le aruncau pe cer, habar n-aveau că stelele moarte sunt roșii,

iar în fiecare seară

un soldat vine să le numere!

Necunoscutul acela își cărase în raniță iubita, și mama, și frații,

apoi s-a dus să stea lângă un copac bătrân,

cu capul pe…

În strigătul tău regăsesc culorile

pierdute în lacrimile rătăcite

pe hârtia de scris

pe când dorul ningea cu tăceri

sentimentele ce-mi invadaseră templul…

Ape-au smuls din rădăcină

Neamul ăsta prigonit,

Dar din oarece pricină,

Alții mai mult ne-au smintit!

Că ne-au pus pe o tarabă

Chiar și viața la mezat;

Au tocat orice podoabă

Precum carnea de…

Aş vrea să pleci cumva din mine,

Cu troienirea ta cu tot;

Prin câmpuri vii de cardamine,

Încerc să caut antidot.

Mi-ai stins în suflet o fereastră

Şi mi-ai deschis un nou Infern;

Din snop de crini sădiţi în glastră,

Observ că doar neghină cern.

Mi-e dor de fluturi şi de viaţă!

În trenul nostru ierni converg,

De gene-un vifor se agaţă,

Cu sloi în lut învăţ să merg.

Cuvinte ard ca o…

nu știu când fluturii pleacă...

în mijlocul verii sau când

își pun, parcă, huse de apă

muțind pe amortibilul prund?...

îți amintești  de zigzagul

făcut printre noi ziua-ntreagă?

când, cu umerii goi, ți-eram…

copleşitoare căldură

soarele încărca pivniţele iernii din noi

cu verdele din alb

se revărsau poieni înflorate

pe îngustele poteci de timp

caruselul vieţii îşi aroga dreptul

de prim-solist pe destine

prinşi la mijloc

ne-am agăţat de lianele gândurilor albastre

în balans

ultimul salt ne-a aruncat împreună

pe ţărmul cu pietre

le-am strâns la piept

recunoscători

împărăţeam secunda noastră

pe margine de lume

ne…

suspendată-ntre zero și înfinit

sunt minus și minus

sub cer adormit

lumina-i aprinsă

pe luna cea plină

să-mi  scriu amintiri

pe foaia velină

în piatra de moară 

se sfarmă tăcerea

pe umăr de dor

ating mângâierea

mă cheamă ecoul

din adâncuri apuse

în mine se-adună

 cuvinte nespuse

mai pâlpâie-n candeli

și lutul flămând

iar umbrele nopții

mă-ngână gemând.