Sfetnicul sus străjuieşte

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,

Satul saltă, stăpâneşte,

Scăpărând scântei spre sară.



Sufletu-mi se spovedeşte,

Să-l săruţi, sosind sprinţară,

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,



Sub salcâm somnu-mi sfinţeşte,

Singur stând, sperând s-apară,

Sarabanda se sfârşeşte-n

Simfonia solidară,

Sfetnicul sus străjuiește!

E.…

IV.

Jos firul ierbii –

Prin florile de cireş

Vrăbii gureşe

V.

Zbaterea frunzei

Spre băltoaca ploilor –

În crâng linişte

VI.

Maci în câmpie –

În aerul fierbinte

Stropii de ploaie

Cugetare

Dintre sute de pahare

căni, clondire sau ulcele

câte le va soarbe oare…

lasă noaptea asta las-o să plece

nu vezi că respiră ca o căprioară pierdută în troiene

are un ochi negru și unul albastru

poate se va rătăci în somn

ori lasă-mi-o la un colț de stradă

se va întoarce negreșit  

mâine dimineață te voi trezi să bem o cafea la nisip

cu soarele pe umăr

vom învăța marea să cânte

să plângă

să râdă

să danseze

să ceară

știu în adâncuri un pian și trandafiri…

abia au adormit insomniile

balansate de molatice unduiri ale sufletului meu hoinar

atât de tandru risipit în ceaţă

apatică veghe

acoperită de pâcla roiurilor de fluturi de mătase

doar aici

nopţile se despică deasupra oceanului

la fel de nemărginit

ca fiecare val rătăcit în refrenul ghirlandelor trandafirii

ale sirenelor învelite în ploaie

ca o dulce chemare

doar aici

lumina din far se ascunde…

Negociez cu Dumnezeu

ca oamenii să-nflorească

şi pomii să iubească

sub clar de anotimp,…

I.

Iazul nemişcat –

Spre soarele fierbinte 

Sprintul de broască

II.

Ploaie de vară –

Griul cerului opac

Peste nuferi roz

III.

Peste câmpie

Primele triluri în zbor –

Zăpezi topite

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și mlădiere de felină,

Răsfiră mantia lor fină,

Peste trecutul meu opac.

În suflet, florile ce tac...

De n-aş avea curbura Carpaţilor în spate

şi pe sprâncene luna de nu mi-ar pune masca

aş da c-o bormaşină trei găuri în Alaska

să curgă peste lume şuvoi de sănătate.

Am aşteptat, ca ursul, să urce-n munţi somonul,

să înţeleg balansul fragil al devenirii,

am aşteptat degeaba năluca izbucnirii

că mi-a-ngheţat  căpriul şi…

oamenii care se așază în noi

mă sperie

eu sunt copilul care încă se miră de câte o floare

de câte o frunză așezată altfel pe câte un ram în care-mi agăț speranțele mai aproape de…

Hai să uităm de nopțile cu glezna frântă

ce ne-au șchiopătat un timp în palmă.

Să ascultăm culorile înlănțuindu-se într-un poem

însetat de infinituri ascunse în fire de nisip.

Să rătăcim sub cerul acesta indecis.

Privește-l:

Uneori se dezbracă de raze sparte de coșul lumii,

pierdute în labirinturi transparente.

Alteori își așează curcubeul pe umeri

și-și mână convoiul ploilor spre un alt fel de…

Icoană-mi este sufletul şi gândul

Ce se înalţă spre lumină!

E apa care leagănă tot prundul;

E cântecul de prin grădină!

Icoana-mi este scut de apărare;

E candela de lângă mine!

Când sunt cu ea n-am loc de supărare

Şi nici lăcaş pentru suspine!

Icoana mă-ntregeşte în…

oricine îşi apropie buzele

de femeia-nai

scoate un sunet perfid de frumos

ce croşetează zile şi nopţi

de sunete muzicale

făcându-vă melomani 

ceea ce înseamnă

mai mult decât o închisoare 

înseamnă un imperiu de întâmplări

intrat în ochiul albastru

pentru a-i căuta punctul slab

unii orchestratori spun

că ar fi nevoie de femeia-nai

pentru a-şi întemeia orchestra ideală

încât după un număr…

 mulțumită de singurătatea mea îmi plimb liniștită zilele

ca o plecare în largul cerului cu legile

mele gravitaționale cu tot

În pumnul tău scânteile se joacă,

Și-mi este ger și-mi este promoroacă,

Pe brațul meu, tăcută, o vioară

Se va sfârși de dor în astă seară.



Voi căuta o scorbură pe ape,

Din ea iubirea ta să se adape,

Și îmi voi lua corabie polară

Și țărmuri noi, și ancoră de vară...



În turnul cu pereți de zile bune

Chema-voi iute fulgere nebune,

Le-oi da chirie să trăiesc prin ele

Tot ce-am legat cu lanțurile mele.



Dac-o…

Faci dragoste, ca pâinea, că-n amândouă-s frângeri!

Nu-i focul ce dă gustul din sfânt frământ de cocă? 

Luminii te-aduci jertfă doar când din cedru sângeri

Iar lacrimei, ca Moise, slobod îi dai din rocă.



Dar de ''făcutul urii''? Ce vorbă hodoroagă!

Doar numai un…

 şi bunicul bunicului meu

nepotul nepoţilor mei nenăscuţi încă

mi-am trăit deja toate vieţile şi morţile toate mi le-am murit

am fost eu am fost tu am fost fiecare din voi unul câte unul

şi toţi laolaltă

am învăţat toate iubirile pe de rost

toate fricile  şi toate urile

să ucid şi să dau viaţă să râd şă să plâng cu râşii cu plânşii

dar de fapt n-am fost niciodată ceva în această iluzie

suntem într-un  teatru cartezian dragii…