am întins palma

         am rugat clipa

         să-mi citească  

           câte cumpene câte stele câte gropi

           pe vârful degetelor

          limba clepsidrei așteaptă

          la o moarte fără cinci

           trăiește

           apropie-ți

           inima de INIMĂ

           las-o să-și pulseze dragostea

           ai o singură naștere și o singură moarte a ta

                         - a…

Nu, nu știu

cum

se făcea că aceleași mâini care ofereau

tandru

buchetul de trandafiri femeii

de-acasă apăsau

mai târziu

nefiresc de ușor

și cu o așa îndemânare

vânătorească

trăgaciul unei arme

pe câmpul

de luptă...

Din verde mireasmă, aroma înaltă!

Ca jertfă de seară închipui pelinul,

Nu trâmbițe, surle, ci stuhul din baltă

Din mâl creşte fluier, cântând hialinul.

Polen mă ceri, geamăn ca frate cu scrumul,

De-aceea cu stângul rostitului-i…

Când ziua se scurge în noapte 

( pantum )

Când ziua se scurge în noapte,

Mă-adoarme parfumul de tei,

Sub razele lunii, cu şoapte,

Aştept să-ţi răspund dragostei.

Mă-adoarme parfumul de tei,

Iubito-mi eşti floare-ntre flori,

Aştept să-ţi răspund dragostei,

Cu dorul aprins... până-n zori.

Iubito-mi eşti floare-ntre flori,

Sub cerul de drag clipocind,

Cu dorul…

Cum floarea, șoapta lunii, a izvodit-o vreascul?

Taci inimă, nu râde de-a minții bărăție,

Că vinului povestea de nu i-ar spune-o teascul,

De unde biata strună, de dragoste să știe?

Întreb, tristeții tale, atât de pur fiordul,

De…

Singura mea greşeală e că nu sunt
ploaie.
Greşeala ta, pentru că desigur toţi
oamenii greşesc, este că nu eşti
Toamnă. Tu nu eşti anotimp.
Tu eşti neputinţa oamenilor de a
atinge îngerii pe aripi. Tu eşti
 însăşi aripa trebuincioasă pentru
visul meu de a zbura.

Şi ce păcat, vai, că nu eşti anotimp,
Şi ce păcat, vai, că nu sunt ploaie
să stăm împreună,
să fiu tot timpul o urmare a ta.

Împovărat de vise şi de alge,

Iubitul meu, te-ai coborât în ape.

S-a întunecat fără de veste cerul

Şi somnul greu mi l-am simţit aproape.

Cu flori de zi – cătuşe la picioare

Înaintez, urcând în noaptea rece

Mă fură ploaia, ameţindu-mi gândul

Spre casa ei din mare mă petrece.

De aici către tine-o lacrimă amară

Căzând, drumul greu mi-l arată

Cu sânge stropesc în grabă coralii

Oh, suflet, gândi-vei…

se făcea că pulsează-n pântecele nopții

o lume ce-i clădită numai din petecele de țărână 

care stau 

răstignite sub pașii greoi ai nefirescului

o lume cu rosturi ce pot fi-nțelese numai din subteranul celor mai adânci și mai crunte 

insmonii 

și-n care se moare de prea multă frământare

muțeniile supreme se pipăie-ntre ele de spaimă sau nesomn

atunci când aceasta prinde contururi 

la suprafața nimicului 

o…

Ca mine, nu ești singur, înaltului adâncul,

De numai stupul știe să-Ți toarcă heruvicul?

Iar mi-ai trimis apusul, da'-n zorii Tăi îmbrâncu-l.

Au n-ai uitat că-n humă port chipul Tău, cu spicul?

Ce-ai spus în ochi de…

Acea iubire…

Cu trăiri şi cu visări

Căutări sau aşteptări

Sau suspine

Stări de bine

Consemne, dileme

Însemne, probleme

Sărutări, remuşcări

Înrolări, desfătări

Privire de foc

Poeme şi joc

Tangoul dorinţei

Şi valsul credinţei

Tornade de dor

Furtuni de amor

Sau forţa de-acum

Mergând pe-al tău drum

Explozii pe soare

Când sufletul doare

Fior,…

de câţiva ani te joci de-a v-aţi ascunselea

însă doar eu sunt cea care mijeşte

cu capul înfundat în pernă înşir numere până adorm

alteori cât un clipit dar nu te arăţi

laşi urma parfumului perceptibilă îmbrăţişare peste tristeţi

chipul tău răsare pe buza nopţii luminos ca o lună răscoaptă

neauzit răsfoieşte prin mine citind nerostiri

limpezeşte ape tulburi adună gândurile împrăştiate

(recunosc am rămas aceeasi dezordonată)

în…

Că-i lacrima căinței, de perlă mult se spune.

Prin focul de catarsis, tot ce e lut distilă!

E semnul ce ia forma neînțelesei rune,

Dar semiprețioasa e-o piatră mai subtilă.

Opalul, calcedonul, onix,…

Prin părul meu răsare luna;

Sunt albatros pe briza mării,

Chem deseori la dans furtuna

Şi cânt romanţa înserării.



Când stelele-mpletesc în tăină

Simbolul viselor înalte,

Îmi peticesc aceeaşi haină

Şi duc aceiaşi paşi în noapte.



Ascult cum teii dau în floare -

Parfum de linişte divină -

Câte cetăţi clădit-au oare?

Câte din ele sunt ruină?



Din rouă am zidit fântână

Spre setea florilor-de-colţ, …

Eu sunt aici, lângă voi,

în fiecare moment,

şi vă citesc cu indiferenţă  creaţiile…

Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbra

prin cenușă de lumină,

o lume corai

în care timpul închide pleoapele

și cântă la fluier

ultimele note ale unui sărut de demult.

Sunt ninsoare cu aromă de jar,

căzută ritmic peste întinderi neodihnite.

Dezleagă-mă de mine,

frânge punți de umbre verticale

și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară

citind în semne de ceară,

descifrând sensuri abstracte din ecouri…

mi-ar fi plăcut să fiu o femeie frumoasă

să pot desface în fâşii transparente 

privirea ta opacă

să o simt cum curge peste umerii mei 

goi



să te pot minți 

doar puțin

aşa cum fac femeile frumoase

cărora li se iartă totul



să te ademenesc cu un zâmbet 

luat de gata dintr-o pagină de vip

iar tu…