Bucuriile, niște pietre mici sau mai mari,

nu e meritul nostru dacă ne împiedicăm,

dorind mereu pe cele care nu ne ies în cale...

poate nici nu există...

Poate clorofila nu este verde,

dar a rămas amprenta ei pe iris

când a dat năvală primăvara prin grădini...

Poate nu există iubire, dar ne-a rămas căldura…

trăiesc în casa aceea sălbatică
în care păianjenii
întind curse celor ce nu știu să curețe ferestrele de întuneric
dar i-am luat la povești
mi-au promis că-mi vor face hamac pe galaxia
de unde îmi arunci
florile de câmp ale duminicilor noastre
acum au adormit
luna s-a așezat pe divan
și fluieră
te așteaptă să-i împletești o scară de dor
între noi

frângerea pe tălpi de iubire

* Dedicată lui Ion Lazăr da Coza *

icar uitase de mult alfabetul văzduhului

ieșirea din labirinturi ațoase

își cerea vama

datina celui ce-și îmbracă obstinat candoarea

căzuse în…

gândurile noastre

fac contact de nuanţă

şi electrocutează

clipa carbonizată

nu poate recunoaşte  împrumutul inimii făcut

imaterialitatea aşezată ca o coroniţă pe frunte

apăsarea ei de înger

intrat în rondul gândurilor de noapte

cum să scap de numărătoarea inversă

care se ascunde după zidurile cetăţii

pentru a nu fi identificată

cum să fac chipului loc de tăcere

la pieptul lumii

când toate…

încerc să mă-mpac cu tine

viaţă

poate aşa voi scăpa de stigmatul

primit la naştere

de mare damnat

gata oricând să fie trimis

spre Auschwitz……

în taina efemerului inspir mozaicuri lumina

pentru instantanee dramatice

am să-mi așez crucea în buza genunii

călăii din sângele meu

pot să-și testeze curajul de a-și bea curcubeul fără să destrame

firul argintiu infinitul repudiat…

                                                      Cu multă recunoştinţă, în memoria tatălui meu.

                                                      Azi 1aprile 2017, se împlinesc 12 ani de când a plecat dintre noi.

Soarele şi-a înfipt săgeţile-n pământ,

Praful pluteşte suspendat pe aripă de vânt,…

de fapt e o cameră mică

cu pereţii de sticlă

să-i poată vedea

pe toţi trecătorii din capul meu

uneori coboară în inimă

să bem o cafea

eu din porţelan

el din graal

suntem tovarăşi de singurătate

ne-am înţeles să nu-i iau

nici o chirie

dar mă ajută în schimb

la defrişat

de pildă ieri

cu maceta

mi-a curăţat

cinci hectare din…

CÂNTECUL PIRANDEI

 A la maniere de Miron Radu Paraschivescu

Haoleu, pirando fa,

Mă taie la lingurea

Că trecu iarna cea rea…

mai spune-mi o dată

cum se dezleagă pustiul

când sângeră lumina sub pleoape

cu tâmpla lipită de noapte

mai spune-mi o dată

cum încolţeşte luna clocotul înserării

când sufletul intimidat de ani

c-un dor intrigant se leagă

 …