Culorile tristeții mai multe sunt

c-ale luminii,

când te aștept pe unde-apun măslinii

și luna se strecoară

vulpește printre sălcii

să n-o presimtă steaua

când unda și-o sărută.

Culorile sunt grai…

îmi este amar de verde -lumină

de sufletul cald ascuns în pantofi

bunica a stropit pe haine naftalină

și-a cumpărat zile de schimb sau sorți

dimineți cu ferestre deschise

perii înalți cu păienjeni pe ram

câini lătrând la lună stele dezlegate

cai cu copite tocite/iovi pe-un munte de sare/

departe

nu era ziditǎ din dragoste în sfinții pereți  ai lacrimii pe obrazul bǎrbatului

și rochiile îi țineau frig pentru cǎ erau fǎcute din cuvinte care nu aveau curajul sǎ meargǎ pânǎ la capǎt

îmbrǎca asfaltul cu o gleznǎ atât de limpede

încât dorul pǎrea cǎ umblǎ singur pe stradǎ

mângâia norii cu o mânǎ subțire de speranțe

și pǎsǎrile îi fǎceau cuiburi de piatrǎ pe degete

abia când și-a aprins inima

pe dalele…

O râmă-i mai de preț decât un zeu,

când știe că nu moare

de-și împrumută trupul

seminței

să îmbrace-o floare,

sau chiar un fir de iarbă.

 …

Ce umbră mi-i noaptea în largi piruete,

Aşază pe ziduri paftaua-i geroasă,

Mai ard luminare în ceţuri şi lasă,

Din steiuri de gheaţă, funingini ascete.

Ce umbră mi-i noaptea şi-i plină-n regrete,

Bănuţi din arginturi sclipesc pe colină,

Doar stelele moscuri preling în răşină,

O cetină albă din vreascuri, poete.

Ce umbră mi-i noaptea în cozi de comete,

Când iarba suspină, mă strigă flămândă,

Pe-un ciúbăr,…

hai să ne jucăm de-a paparudele

uzi în albii de sfinți

toate vor râde albastru ca niște

caiși desfrunziți



înțelepți/cai pur-sânge/

vom lăsa păsărea tinereții

să zboare peste masivii Carpați

/efemeri ai secundelor cu lună plină/

dintr-un cuib de singuratici cuci

vom croi cuvinte-vitralii

rotunde și clare…

În fugă am trecut prin moarte
în fugă am trecut prin viaţă
şi Doamne extrem de departe
e masca mea de a mea faţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

simt cum se aşază în mine

câteva rafturi de idei

câteva plombe intră în golurile dintre ele

şi tot nu pare a fi suficient

simt că ar mai lipsi ceva

cum ar fi o comparaţie

descoperită în timpul lecturii

o compensaţie

o redare a echilibrului

ce fixează axa luminii

în grădina cu magnolii

înflorind-o

geniul când se arată

doreşte să fie exemplificat prin raze lungi

altoit pe un…

La ora de moarte spălată,

soarele

veni cu o nouă pețire,

mireasma tăiată

a fânului,

pe unde razele lunii dor.

Tot cerul izbucni în trandafiri,

ca evantaiul păunilor,…

m-a eclipsat
mântuirea paginilor
arse de cuvinte.
plâng literele umile,
sugrumate
de cerneala sângerie.

prin degete
îmi curg izvoare de iluzii;
spinii cărților mutilate de gând
m-au mângâiat nevralgic.

reciful sufletului
sfâșie neantul.

toate luminile au tăcut...

cuprinde-mă în vid,
povestește-mi timpul.

Vechiul pod                                                                             Nodul

Gina Zaharia                                                                           Ionel Mony Constantin

Cad zvonuri împletite-n primăvară,                               Eram pe Facebook într-o primăvară

Se-nvârt în rime ca-ntr-un carusel                                  Ca intr-un fantomatic carusel

Au răsărit dintr-un atlas de…

Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori,

Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși

Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori

Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși?

Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări

Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră

N-ar mai…

din pântecele tău m-au închis

mamă

într-un spital de gânduri nebune

și singur atins creierul zeu

se zbate să iasă în lume

din clipa-n care m-ai aranjat postum …

Nu trebuie să ştim ce e trădarea

cuvânt păstrat în jilţ de mărăcini,

când mulţi îl spun cu nerăbdarea

tomnaticelor hoarde de virgini.

Se-ndoliază paşii prinşi sub ploi,

o pleoapă se închide tremurând,

în altă lume gri iubirea de strigoi

e golul dintre suflete vibrând.

Eu te iubesc cu-aceeaşi neputinţă

de-a mă ascunde-n ochii nevăzuţi,

trădându-mă pe mine ca fiinţă

în lumea multor zei…

sandaua lunii atingea nisipul

în ritm de salsa

din plete se scurgea a nopții lavă

ne beam răcoarea dimineților cu miere caldă

tu mă scriai cu note tot mai joase

pe portativul munților în iarba cea jilavă

                       ''La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă...''

                                                                (M.Eminescu, Scrisoarea I )

La început

n-a fost nici începutul,

nici altceva din care să…

Cu vocea zgâriată de lacrimi,

munte păcătos de jertfă,

revarsă versantul pe gloria razei,

de arbori înțepat si de râuri săcuit.

Dorul de lună iți linge coroana,

nectar de rugină și sânge,

răsare din mâine sămânța speranței,

căldura o sfarmă-n nucleul dorinței.

Subțire coloana luminii ce unge,

subțire... și voia străpunge,

gândirea de piatră-a gigantului alb,

zdrelit de durere, dar plânge...

Dar…

Din hăuri neştiute şi zăpezi virgine

S-au ridicat speranţele spre stele.

Precum o pasăre spre zările senine

Îşi întind aripi gândurile mele.

Prin crânguri se aude cânt de primăvară,

Răsar pe ramuri muguri de nelinişti,

Iar ale mele doruri rătăcesc pe-afară

Duse de vânt şi fără de…