La  hotarul vieții mele au încărunțit salcâmii,

Cerbii fug răpuși de sete, iar izvorul a secat,

Lupii nu-și găsesc odihna, pare-a fi sfârșitul lumii,

Eu mă ’mpiedic în lumina din apusul răsturnat.

Unde-mi este frumusețea ce se târguia cu zeii?

Făceam uz de tinerețe, preschimbam admiratori,

Unelteam cu primăvara, mă țineau în brațe teii

Și-mi pictau cu floare chipul pentru ochii cerșetori.

Astăzi trec precum o umbră,…

veștede vorbe cad ostenite

în sufletul meu

soarele cată în geamul privirii

parcă mai greu

pleoapele grele iar se apleacă

ude de vânt

pașii tăcerii calcă pe frunze

ca pe-un mormânt

noaptea privirii dospește de…

Cața-fufnița-poetă

e matroană de cuvinte;

Stă în ramă de gazetă,

dos de fier, limbă fierbinte...

Gura-i mahala de smoală

prin cenacluri făr' de număr,

dracu' gol pătruns de boală,

dezgolindu-și câte-un umăr.

Ocupația - liristă;

stilul - exersat în stradă;

Ce vrei? Suflet de artistă

călărind versuri pe coadă.

E sensibilă ca piatra

ce își poartă mușchiu-n buze,

tulburând în juru-i apa

cu…

- Dii, Moarte, diii...

Mă trece de norii, mereu vineții!

Mi-ai rupt al meu timp, și nu-mi găsesc loc,

Să prind rădăcină la tine-n padoc.

Prin vălul de ceață chiar pot să pătrund,

Privirea îmi zboară pe colbul din prund.

Din muche cobor pe cărarea de lut

La prispa sfințită de primul sărut,

Cu îngerul, care, din ceruri…

te-aș mai iubi o dată dacă ar fi aproape…

                                              Mîncare  aleasă

                     Frica de moarte

                      Se desface de pămînt

                      Se arată la lume

                      Acoperită

                      Se împarte la vii

                      Mîncare aleasă

                      Colacii vorbei

                       Nu se înnoadă

                       Frigul din oase

       …

Astăzi, 15 februarie 2021, se împlinește un an de la moartea fondatorului acestui site, scriitorul Ion Lazăr da Coza. Pentru neuitare, să ne amintim câteva dintre poeziile acestuia, cu toate că el a fost prin excelență prozator. Dumnezeu să te odihnească în pace, Ioane, că mult gol ai lăsat în inimile celor care te-au cunoscut și mult hău în literatura noastră și…

Ca o nucă de speranţă este ceasul meditării,

Când se atârnă de o creangă pe frunzişul înserării,

Totul ne devine ziuă, nopţii îi sustragem Luna

Din povestea întemeiată pe o boltă întotdeauna,

Şi, pornind  la scris în şagă, lăsând lumii înstelate

Firmamentul ca să vadă cu sclipirile de noapte,

Ne aflăm pe un tărâm, băsmuind cu vreri diurne

Câte în Lună şi în stele de pe filele profunde!

Lăsăm meditării glasul care vrea…

Coboară Doamne în mine

în ceasul serii în care

zarva lumii se-aşează-n tăcere.

Vino la masa Sufletului meu

să o binecuvântezi cu harul Tău

şi nu lăsa copilul Tău netrebnic

să bântuie cărările nopţii

fugind de faptele zilei închise.

Îndulceşte Doamne lacrima ce alunecă

pe obrazul vârstnic al trupului meu.

Deşertăciunea, ca o iederă aspră,

mi-a prins Trupul şi Mintea,

fără glas, gura mea smerită Te…

agale mai ies din mine să cânt
mă vântur pe lume hai-hui!
te văd ca un lujer desprins de pământ
argintul pe inimă-mi pui...

liană cu trupul tău mă-mpresori
ca de tine să nu mă mai rup!
cu mâinile calde în piept îmi strecori
argintul spuzit de pe trup...

agale mă-ntorc în mine și tac
argintu-i pe inimă-n salbe!
din miocard aud cum lin se desfac
în noapte petalele albe...

 își inventează doar o realitate în care cred

o legendă personală prin care își iau viața înapoi



au încredere în moarte așa cum o ramură în iarnă

crede în înviere

atunci când se dezbracă prea mult de viață

amintirile sunt bandaje pe frunțile lor rănite



privesc totul cu naturalețea unui pictor

care vede cerul ca o pânză…

Rugă

O, Doamne, când va fi de ziua mea,

Aş vrea să-mi dăruieşti, te rog, ceva

Mai dă-mi, că poţi, vreo douăzeci de ani,

Mai multă sănătate, mai mulţi bani.

(Talent mai am, şi după cum socot

Nu îl voi îneca în vin pe tot).

Nu-ţi cer din lăcomie tot ce-am spus

De nu  mă crezi, întreabă-l…

Această poezie am scris-o în semn de respect pentru maestrul Ion Lazăr da Coza (Bădița) și a fratelui său comisar șef Tomiță Lazăr. Veșnică recunoștință. Versurile au fost preluate de cantautorul Ghiuri Mezabrovschi. În continuare vă ofer poezia și melodia. 

Ocara mortii

Ce-ai avut moarte cu ei ?

De ce nu m-ai intrebat si pe mine ?

I-ai smuls de lânga cel care plange,

Cu ghiarele tale murdare de sânge.

De ce ești moarte…

Și-oi jeli, Doamne – jeli,

Prin păduri și văi pustii,

Prin zăpezi neîncepute

În picioarele desculțe.

Tălpile de-or sângera

M-oi gândi că-i inima,

C-a plesnit de-atâta jale

Prelingându-se-n șiroaie.

De mă vor opri stihii

Îngeri triști mă vor păzi,

Cerul  mă va înveli

În amurguri sângerii.

Nimeni nu va ști izvorul

Lacrimei ce-mi poartă dorul,

Nici ce chinuri  mă…