într-o dimineață
Sfânta Vineri trecea prin sufletul meu
și când te văzu
zise:
cum luminătorii cerului
își odihnesc razele pe chipul tău 
și ochii mei 
te vor pomeni 
până la sfârșitul zilelor

La marginea fântânii, pe jgheabul ud din scânduri,

Mi te-am visat iubito! Te sprijineai pe gânduri...

Te prăvăleai de doruri pe căpriorii nopții,

Sinoade lungi de vise plângeau în cofa sorții.

E frig, și cuiul din țâțână

se zbate ca aripa frântă;

Zăludul vânt, sub țigla mută,

trece ca zerul prin zăgârnă*.

Pustie este moara toată,

s-a mai dus o săptămână,

nu mai suflă nicio pală,

în lighean de vreme bună

doar lehamitea se spală.

peste toate, de ceruză,

așteptarea-n colburi pică,

burta cerului, lehuză,

toarce-n blană de…

mai adâncă decât oceanul

mai infinită decât cerul

atemporală

nu știe vorbi

roade și inundă

atâta știe

tristețea

fă ceva folositor

îmi spunea mama

când eram copil

știam că sfatul ei

n-o alungă

dar pentru că eram

fetiță cuminte

o ascultam

atăzi aflu că s-a inventat

o zi dedicată ei

atemporală

mai infinită decât cerul

mai adâncă decât…

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,

Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,

Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,

Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea

Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,

Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,

Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,

Un…

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie,

Pe unde trec las urme...  pământii

Și te mai chem, din când în când, să vii

Pe-un câmp senin, cu flori de păpădie.

Doar luna taina poate să ne ție,

De veghe sta-va-n serile târzii…

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie, 

Pe unde trec las urme... pământii.

Tu știi prea bine: „nu a fost să fie”!

Ne amăgim, dorințele sunt vii,

Aștept, de-acuma, un cuvânt să-mi scrii

Și…

Ploua tânguit ca și când cerul

s-ar fi spart în abis și-a murit;

Pe mare, în noapte, prin vântul amar,

imense și mute bărci-andezit

căutau nălucit prin năvodul stelar.

te iubesc

locul în care mă găsești

chiar și atunci când nimeni

nu va mai ști de mine

Treceri

1

să fi trecut așa ca în respirația zborului

parcă săltând pe aripi sub această cheie

și încă dorind să mă știu între aceste întâmplări;…

Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete,
Steluţe mi-au pictat în plete
Şi-un strop de linişte... ciudată.

Părea câmpia fermecată:
N-aveam nevoi, n-aveam secrete;
Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete.

Azi tot mai tristă mi se-arată
Sticlirea-n ochii de erete.
Strivesc în pumni priviri şirete,
Doar lira mi-o vreau acordată

Zăpezilor de altădată.

Voiam cândva să mă mărit

(Idee perimată),

Mă săturasem de fetit,

Fixasem şi o dată.