De ce ne-am dăruit pentru o clipă,

cum am putut să mă sădesc în tine

de ce mă-nalţ cu-o singură aripă

şi lacrima doar mie-mi aparţine?

Suntem păduri cu iarba înverzită,

suntem copaci cu ramurile-n vânt

ştim amândoi când clipa e grăbită

spre-al timpului sălbatic jurământ.

Ne-am rătăcit prin razele de lună

topind pe buze-al sufletului foc,

de ce-am ţinut amurgurile-n mână

ştiind că totul poate fi un…

Dai cu capu-n zid şi cresc ferestre

Costel Zăgan, Universuri paralele

Atomii de iubire roiesc în univers

îşi caută salaş în leagănul de pâine

rostogoliţi în nimburi de cântec şi de vers

îl trag pe ieri în azi în calea către mâine



Ţâşnirile de muguri îmbracă dintr-un salt

cu sărutul veşnic un infinit senin

când ochii îşi deschid aţintiţi spre-nalt

şi ridică braţe de arbore divin



Privirea de mătase din primii doi stelari

descătuşază arii de simfonii albastre

şi caută spre calea cu…

Şi eu, şi tu, şi noi, şi voi

prinşi între colţii-acestor zile,

ai acestui soare,

un os încearcă să cânte

strigătul altuia îl acoperă,

tigrii sunt liberi,

clovnii trec prin foc.

Râdem cu lacrimi, plângem fără

în cuşcă, în cuşcă

cine-şi macină furia între două ferestre,

cine aşteaptă, aşteaptă

să se decoloreze cicatricile, să râdă,

să fugă după minge,

să străbată anul în galop

pe…

fără veleități de artist

am sărit în gol

lipindu-mi tălpile de el

la fel cum rugina-și lipește molecula

 de fier

nu-i nicio mirare

că-n acest spațiu

privirile se rotesc alergând după impresii

ultima reprezentație

semăna…

nu trebuie

să-ţi fie teamă

că sărutul nostru

e prea fierbinte

şi

toata zăpada

dintre noi

s-ar topi

şi

şuvoaie

curgând

pe obraji,

s-ar umple

pământul de ape,

nu inundaţiile ne vor pune

stavilă sufletului nostru

să plutească

spre punctul acela…

Avem timp pentru ură şi minciună

Nu vrem să răscumpărăm adevărul,

Ne mor în zbor tineri fără de vină

În braţe îi primeşte numai cerul……

mi-am…

cu luciditate

vezi tu poeţii nu pot trãi fãrã vise

ce sã-ți mai spun altceva

un adormit mai puţin

dã-l încolo de zãpãcit

sã moarã unul câte unul

cum mor şi iubirile cum mor şi stelele

sã ştie şi ei cã nemurirea e doar o iluzie

sã înveţe sã nu mai înceapã nimic

tot ce încep ei se lasã cu un sfârşit

ai vãzut…

când te-am întrebat

cât știi

mi-ai arătat urmele din zăpadă

infidele

cu găuri prin care curgeau

visele comunicante

și mâneca de metal cu care-ți ștergeam

lacrimile la nas

și grosimea emoției

cu care-am numit ziua de ieri

mâine

și toate

mângâierile cu ruj de sintaxă

analfabetă

și de după colțul sprâncenei

m-ai privit

deodată apa s-a rupt

și tu te-ai vărsat rugină

peste ascuțiș

și eu…

 A nins un fluture pe-o floare

 Cu îngeri albi din ochi zglobii,

 Mărgea sărut plin de candoare,

 Gravând in suflet papadii!

 

 A plâns un fluture de teamă

 Că va-ngheța de-atâta ger

 Și-a frânt aripa și te cheamă

 Să-i torni balsam de mir și cer.

 Mi-a scris un fluture răvaș

 Despre aleanul ce-l respiri,

 Cine-a plecat, cine-a rămas

 Să se dezmierde-n amintiri?

 Iubiri și fluturi fără…

Şi ceru-i poate cuşca sufletului meu

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

moartea mea stă cu miezul desfăcut între ochii noștri 

ca un copil care se naște singur în spatele bisericii 

și încape în mănușa neagră aruncată într-o noapte siberiană 

încât întreg universul crește lent în tăceri fragmentate

nu plânge că m-am adaptat să merg fără să mai cer hrană 

sau că mă așez în pat ca o mireasă care se întinde peste lume 

în atât de puține cuvinte

lumea asta ne trasează cu un bistiuriu 

învățându-ne că habar…

Ţi-au înflorit castanii, profesore,  la tâmple

Şi porţile luminii mereu îţi sunt deschise

Vin îngeri să se-nfrupte şi cu nesaţ să-şi umple…

Ne contopim cu suferinţi, durerea-n noi o tot primim,

nemulţumirii-i facem loc, ne îndreptăm spre ţintirim,

ne încuiem în cochilii şi ne hrănim cu neuitări,

ne numărăm pietrele-n sac şi ne-ngropăm în vechi frustrări.

Ne-ncununăm cu spini şi văi, adulmecăm gunoiul hâd,

veghem la starea de regat a stârvului sărac, bolând,

murim încet şi sigur, vai, urcăm în jos cu iadu-n sân

crucificaţi de ochii reci ai vreunui spirit mai…

(și nu-i așa că te ia cu frig, numai când te gândești că te-aș putea întreba, de ce tremuri?)

e frig afară

 în mine nu

 tu de ce tremuri

 uite ți s-a înroșit nasul

 mie mi-au transpirat palmele

 și nu știu de ce

 tu de ce tremuri te-am întrebat

 frigul e afară

 ce zici

 că ți-e frig

 te-am întrebat de ce tremuri

 nu dacă ți-e frig

 frigul e…

Sărută-mă încet,

precum un spin care nu vrea

să sfâşie dintr-odată.



Vezi palma mea? 

E goală. Dă-i voie vântului

sa poarte-n ea un strop de rouă,

un grăunte, cel mai mic,

dar plin de creşteri viitoare.



Înţelesului părelnic, mai lasă-i timp

de coacere



încă nu ştie

că nu există puncte cardinale

nici jos, nici sus,

aici, acolo,

aproape sau departe.



Încă nu ştie

că e…