De dorul tău și munții se destramă,

Tălăngile-amuţesc în asfințit

Iar timpul descompus încet aclamă,

Rescrie gându-n două împărțit.

De dorul tău, cuvintele mi-s mute,

Tăcerea lor pe frunte a săpat

Tranșee cu lacrimi abătute

Şi stropi de rouă obraji-au adăpat.

Îngemănați în praguri amorţite

Pe tâmple te semnez cu taine noi;

Povestea-n doi, tu bine știi, iubite,

E legământul cerescului cu…

fondul de ten expirat crapă  fața orașului uitat de lume

păianjenii sar din pânzele lor să prindă loc în șanțurile ”pâinii noastre cea de toate zilele”

asfaltul încă mai adună bălți pentru inimile murdare de timp și fără oglinzi

dreptul la viață pare a fi câștigat la zar

oricum lingura de mâncare de sub cheie se  înmulțește cu nimic și atât

cureaua  lunecă spre gât și mirosul de…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale,

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din lacrima troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării,

Bogate sunt cu tine, îmi tot spun

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Am amețit urcând și încă-i vreme

S-ajung la tine peste munți târzii,

Am traversat ogorul de poeme,

Sunt călător prin…

În troleibuz

Puţin confuz

Urcă Ion de-al lui Urmuz

Şi-nfasolit

Puţin pilit

Scapă un hit

El ochii mari

Nările tari

Îşi drege glasul zice sari

Eu n-am ştiut

Că stihuri put

Aşa de mult

Ăsta-i stricat

Mă ce-ai mâncat

Că fuge musca la arat

Fără plăvani

Fără ţărani

Şi fără bani

Vreo două cărţi

În zece părţi

Istorii două jumătaţi

Şi-un compendiu

În concediu

De…

din puţinul strigătului

lumina-mi plesnise cu o aripă fruntea

cel de lângă mine înfricoşat plecă  

în colţul neînţelesului

şi nu mai pot să-i dezleg privirile de împietrire…

plouă mamă

și ochii ți-s…

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,

amurguri revărsate în mări necunoscute,

căderi de stele-ascunse în adieri de vânt

prin toate câte sunt în amintiri pierdute.



Suspin pe buze-mi eşti, nelinişte în noapte,

o lacrimă-ntre gene când pleoapele tresar,

iubirea mea cerută prin miile de şoapte

în templul unde-a plâns destinul în zadar.…

Prea multe greșeli

în numele dragostei făcute,

de copilul din noi,

cu ambiții de mag,

într-un cântec neauzit de surzii

ocupați să descopere

singura taină

pe care am păstrat-o

pentru tine,

iubirea.

Fă-mă iubire!

Atinge-mă fără să ştii

că sufletul meu moare pe pământ.

Iubi-te-voi până la infinitul respiraţiei

pomilor verzi dintre viaţă şi moarte!

Uscată mi-e gura sufletului

când răceala norilor mă sufocă.

Aburi argintii cad din cer

peste răni vindecate

de iertare.

Lumina străbate viaţa

când noi ne rătăcim

prin deşert.

Versul e…

mi-a pus

în încurcătură

mintea

cu sentimentele

ce vroiau

să se exprime

libere

prin pronume personal

atribu(i)t în pădurea

de substantive comune

aşezate static în (ne)mişcarea

compl(i)ementelor de caz

fortuit în trecut

prin viitorul prezentului

cu tine.…

desprinsă de ceață

mă regăseam

umbră mestecată de lumină



aerul femeii rătăcind prin tranșee

cu ranița înțesată de iubire

și zgomotul surd

rătăcind peste malul de pământ

se lipeau de trupul căutând adăpost



încă singură

încă salutând statui cu brațe căzute

darul îmbrățișării uitat în bătaie de foc

pasărea fără cântec

uitată sub bluza femeii asudate de…

În atâta osândire florile au dinţi şi muşcă

cine ar putea şti Doamne încă neamul românesc

de va mai scăpa şi astăzi de sub nobila biciuşcă

când prezentul şi uitarea de aici ne izgonesc

cu prezentul şi uitarea bat monedă sus prea-nalţii

cap şi pajură la dânsa cele două fără ceartă

joacă teatru pe-nserate rând pe rând cu toţi amanţii

strălucita de monedă drac bătrân în trup de fată

plâng bătrânii pe sub streşini noi ne amăgim…

Zăpada plânge, spumegând şiroaie

Zăpada plânge, spumegând şiroaie.

Privind la apa ce-n pâraie creşte,

Şăgalnic soarele rotind priveşte,

Prin norii groşi cu rădăcini de ploaie.

Cu dulce rod sămânţa încolţeşte,

Arcada frunzei de lumini se-ndoaie,

Natura se îmbracă-n mândre straie,

Pe-aripi cântarea codrului porneşte.

Întreaga viaţă îşi întoarce ceasul,

C-un verde crud pe negru-alb în…

aici unde din când în când visez sã fiu regizor

de fapt sunt un fel de maşinist promovat

de la cabina sufleorului prin nevoia de figuraţie

într-o piesã ciudatã scrisã pe genunchi cu durere

de o inimã inconştientã fãrã nicio pregãtire dramaticã

fãrã acte fãrã indicaţii scenice

despre decor nu vã mai povestesc

pe lângã…

În aste zile de restrişte,

Ajuns-a ţara noastră dragă

Să fie a vulturilor pradă.

Sunt tot mai răi, tot mai flămânzi

Şi mai avizi după putere;

Nimic şi nimeni nu-i opreşte

În lupta lor după avere.

Făcut-au ţara  tribunal

Unde poporu-i acuzat

Fără să aibă avocat.

Ei judecă, ei dau sentinţe!…

E noaptea flămândă de visele mele

suspină-n fereastră plăcute-adieri,

port lacrimi pe gene simţindu-le grele

pe umbra lăsată în clipa de ieri.

Eşti tot mai aproape de gestul firav

cu trupul, cu gândul, cu tâmplele ninse,

sunt tot mai aproape de visul bolnav

şi toate-mi rămân făclii neaprinse.

Tu adu-ţi aminte că-n nopţi fără nori

cerşeam curcubeie la sfinţii din cer,

striveam între pleoape placeri si fiori

hrănind al…

Am nins din nou peste șoaptele

pregătite să-ți netezească dimineața.

Te îmbrac în vorbe după ce

te-am reclădit petală cu petală,

pregătită să șlefuiesc și piedestalul

pe care nu l-ai putut urca…

îți era prea sus și se uscase zborul.

Ți-am pregătit cămașa de rouă

când vara  toridă trecuse…

curgeau

din mine

în afară

şi

se luau

la ceartă

între ele

cu balta

de ideile ascunse

în mintea jucăuşă

când

din ochi

izvorau albe

peste cele roşii

şi

mergeam

la ruletă

să le joc,

(poate) mă aleg

dintr-o singură culoare

cu…

Urla un lup în deal la Vâlcu

printre copaci

că nu ştiai pe und’ să calci

de frică-a nu te lua pământul

ieşise lumea cu făclii şi cu ciomege

că nu ştiai pe unde-ar merge

un lup stârnit sfrijit lihnit sau chiar turbat

pe uliţele unui sat înspăimântat

venea din deal ca rătăcită o mia

părea scăpată nu rănită

pe coastă-n jos lupul hau hau încă mai gros

cu focul oamenii grăbeau şi disperau

pe Vâlcu să-l ajute până

fiara…

Sunteţi o apă şi-un pământ!

Cu inimi negre arse-n vânt,

Nenorociţi în chip…