încă mai văd imaginea aceea cu noi rostogolind soarele

voiam să-l ascundem undeva să fie al nostru în ceruri și pe ape

ce mici eram ce arși și ce orbi

ne-am trezit într-un sanatoriu de lumină nu avea legătură cu intenția

de a sfredeli pământul cu inima

eram niște hoți dar ne mândream că l-am înghesuit în bagaje



a doua zi ne-au forțat să ridicăm ziduri

să ne despărțim ca războiul de libertate

puneam cărămidă peste…

mișcarea browniană

din secția de urgență

e mută

paturile cu bolnavi

alunecă pe roți

spre camerele

de verdict

cele goale

cu saltele negre

sunt curățate

pentru noii veniți

în camera mea se intră

ca la balul Venețian

cu măști și costume

prin ușa…

Viscoleşte vântul

Viscoleşte vântul prin păduri vrăjite…

„Cine bata apa (mărilor), iubite?”

…Știu cum rătaceşte, gându-mi ostenit

Pornit către steaua, care m-a ursit.

Viscoleşte vântul trestia pe lac…

„Cine-ţi tot promite buruieni de leac?”

…Știu că cel ce trece neclintit în şa

Se și pierde-n zarea norilor de nea.

„Dar când drumul vieţii, dorul te-amăgeşte,

Pe ce cărăruie…

ramuri de sticlă

pașii tăi fragili mă dor-

flori din pieptul gol

Te privesc cum treci peste tristeţi,

aroma toamnei  se prelinge-n urmă-ţi din călcâie.

Cu pleoape de aur  împrăştii cenuşa unei dimineţi

peste crengi şi inima ce-mi bate, clopot în pustie.

 Nu am răspunsuri la câte întrebări  vei pune,

nu ştiu ce clipă s-aleg din multele care se-mbie

să ne poarte-acum în vernale, orfice lagune,

deschise-n nopţi brumate,  mirosind a iasomie.

Păşim unul prin altul, eşti ceaţa, eu -…

Mileniul TREI...

Dar triste nopţi şi zile...

Într-o lume echivocă

o cutie neagră ne manipulează...

Apăsăm comod telecomandă

(dar ce bani frumoşi trebuie să facă băieţii deştepţi

pe baterii, telecomenzi!)

Ne luăm deci porţia de drog în fiecare zi,

uneori de dimineaţa până seara,

Dar înghiţim şi un pumn de medicamente:

pentru inimă,

pentru diabet,

pentru nervi şi durere la degetul mic de la picior,

(da, mă, gută îi zice, şi…

dincolo de linia de centură a ființării 

prea mult întârzii în buticul de visuri

îmi spui angoasat

la ”banca de iluzii” dividendele au scăzut îngrijorător

câștigul nu mai depășește stratosfera…

Trec şi eu

Strig ca orbul, știi bătrâne, nu conta pe tâmple spâne!

Azi, ecoul fără milă îmi întoarce şoimii-n zbor.

Doamnă, prin cea doină-a gliei, trec, dar nu şi cel din urmă

Peste care ghimpi de gheaţă vor sufla ucigător.

Dacă trec şi eu pe ape... cel născut întru păcate,

Cu icoana poeziei păzită ca pe trofeu…

Iată, păsări peste lume, vin cu aripe de ceaţă

Picurând în ploi de aur, sângele lui…

Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă

Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori,

Pe-aracii nopții – veștede candori;

La o clipire viața se rezumă.

Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,

Al lumii plânset arde-n gândul meu,

Conjur destinul – crudul aculeu,

Acced himere pân` la subsuoară.

De la fereastră-mi strigă universul:

„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.

Sub pleoape, un alt ger nevindecat

Își…

Mai dă-mi doar o noapte cu tine

Atât aș mai vrea, dragul meu,

Ai iarăși valizele pline

Cu fluturi din alt alizeu.

Mai stai iar cu mine acasă,

Nu-mi spune din nou că nu-i timp.

Sămânța iubirii culeasă

Nu vezi c-a-nflorit în răstimp?

Să-nchidem mai bine fereastra,

Să tragem la geam stor de vânt,

Și-apoi să-ți pun pașii în glastra

Cu flori ancorate-n pământ.

Aș vrea s-amânăm…

dorul de tine
wakizashi în soare
e ultimul gând

Cântec în ploaie

Bat duzii-n geamuri, poate ploaia

Ori gândul  meu de tine-i plin,

Ori gerul muşcă din podele

De-mi simt iar sufletul străin ?

Imbrac o haină roasă-n spate

Mă pierd în câmp.  „Hei vânt  hain !

N-ai întâlnit copilăria-mi,

Râzând pe cănile cu vin?”

“De-am întâlnit-o?! Bătrâneşte,

La foc domol , pe pietre sta

Alături ,luna…  Iar cu ochii,

Privind la ea, chiar…

                              Caii

Caii mei, frumoşii,

Prin baladă zboară,

Şi prin filme –aleargă,

Din cântări coboară.

Iar în viaţă caii

Unde-s dânşii oare,

Mândri şi zburdalnici

Făr-asemănare?

Tot mai rar se-arată

Caii în câmpie,

Să-i încalec vesel

Ca-n copilărie.

Nu mai zice tata

Să-i adăp cu apă,

Nu-mi mai face…

Sub bocancii șchiopi

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi

Ce fug, de-un zâmbet incomplet,

Precum doi fii de filantropi.

Pe tâmple doi fulgi, în cuplet,

Vorbesc cu mine, da-s miopi.

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi.

Soarele doarme-ntr-un pamflet

Și neaua se transformă-n stropi,

Doar eu alerg, ca un atlet,

Vorbind, în șoaptă, cu albi…

unele cuvinte trebuie să fie spuse

se vor face se vor îndeplini

alte cuvinte nu ar trebui să fie pronunţate

nu se vor făptui

va fi ca un blestem

rostit în noaptea de sfântul Andrei



la fel şi lucrurile te pot sau nu rosti

îţi pot şopti numele

dacă stai  lângă un zid ceva vreme după ce simţi că ar

trebui să pleci

te vei auzi şoptit silabisit de el

şi umbra te va părăsi

nu suntem mai mult decât simple cuvinte pentru lucruri

facem parte…

nu sunt a ta

nu ești al meu colț de iarnă  sub căciulă 

urlă cuvintele libertate albă 

sunt pasăre lovită de neagra singurătate buze reci

o frunză, mamă, mi-ai rămas,

ținută de credință-n gerul iernii,

din vârful unui plop, uitat pripas,

tu balansezi menirea vremii...

mă rog de fiecare clipă să înghețe

și timpului să își oprească goana,

lumina ochilor să-ncerce

să-ți adumbrească, încă, teama...

m-aș face, mamă, primăvară,

să te-nverzesc, din nou, în pomul vieții

și de-aș putea, în suflet să-ți fac vară,

să te întorc, cumva, din mersul sorții...

o frunză, mamă,…