avem noi cercurile liniștite

sub dojanele din ochii părinților așteptători

avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină

avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte

când timpul surâde în zâmbetul  cvasinocturn

spre încă luna nouă

singura care

vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi

plouă dragă inima mea

plouă

rupe tulpină și frig și nor între noi

vântul își ia elan

și…

Şi chiar de-o să plouă pe umerii goi

voi trece cu viaţa în visele tale,

pe faţă să-mi curgă lumina şuvoi,

împinge-voi noaptea şi luna din cale.

Nimic nu rămâne pe veci împotrivă,

pe braţe stau flăcări căzute din cer,

doar tu muritoare speranţă tardivă

legi gândul de şoaptă c-un brâu efemer.

Deschid câteodată ferestrele-n mine

să intre parfumul cu ploaia de ieri,

să-nveţe-aşteptarea cu dorul de tine

şi poate-ntr-o zi…

intri pe uşă zâmbet
în viforul din gânduri
mi-a fost teamă că n-am să știu
când timpul se va opri
să-ţi cânte sunetele
lumină te simt 
fereastră deschisă spre apus
cu bucurie semăn o iluzie
să topească zăpezile de sub tălpile clipei

pe piept un prosop îmbibat în piteşti

absorbant de bâlbâieli

ţuică de

trebuie urcat mai sus

pe centura piteştiului

altminteri poezia va duhni dobrin

despre fotbalişti numai de bine dacă dansează galaonul

nu vă supăraţi domnule manole ’s cu prosopul pe piept

nu mai joc în mânăstirea argeşului

dă-le…

Cum trecură vremea...nu mă-ncânt de-ncânturi

Și nici dimineața nu pășesc pe rouă;

Iarna e regină azi peste pământuri,

Ninge cu rugină sau târziul plouă.…

Elbe, poetul este râul

care  mușcă nepătrunsul

din oameni lucruri Dumnezeu…

Oriunde ai pleca, rămâi sculptat în mine,

Mi-ai despicat voința, precum un măr prea copt.

Mă lupt cu chipul tău ce pleacă și revine,

În amintirea sumbră, pe care o adopt.

Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă,

Iubesc până și rama tabloului din hol,

Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă,

Ori până și spătarul la scaunul cel gol.

Îmi curg prin vene lent clepsidre…

culoare străvezie prin labirintul zilei
stau şi mă privesc
mă supun realităţii
mosor deşirat
opreşte-te timp
nelinişti ce ascund dimineţile unui surâs
sărut tăcerea din cuvintele depărtării
dor prelins pe fruntea şoaptelor
te iubesc
clipă de clipă te caut în mine
ajută-mă să nu te pierd

Am găsit iubire pură unde nu s-a consemnat

Că s-ar îndoi subiectul în vreun fel de predicat.

Cu puţina noastră voie am păşit, prin timp, hoinari

Încălţând beatitudini cu trei numere mai mari;

Am făcut popas la iazul unde susura amorul

Şi cu trupurile nude i-am revendicat izvorul;

Un potop de sentimente ne-a trecut prin porii pielii,

Ne-a  legat de veşnicie, rupând lanţul îndoielii.

N-am lăsat o zi să treacă fără noimă…

Când vise insolente în taină mă sărută

Șoptind extaziate implozii de cuvinte,

Întregul univers înmărmurit strămută

Potirul nopții albe în purele veșminte.

Nu am primit iubire, mângâieri

respectul era doar o amăgire,

gustam în toiul nopţii din păreri

când visul începea să se deşire.

Treceam pe podul zilelor deşarte

cu pas slăbit şi gândul abătut,

speriat că de iubire mă desparte

mereu acelaşi timp necunoscut.

Purtam pe umeri mantia tristeţii

un viciu scump al celor care plâng,

când se privesc în roua dimineţii

şi-n trestia cuvintelor se…

Toţi trandafirii cântă-n astă seară!

Pe bolta lor, acorduri de vioară

Le-au prins brăţări în roşu de priviri

Și-n vii destăinuiri!…

Clepsidra curge tot mai slut

Când, răzvrătită în adânc,

Mă-ndrept, timid, în absolut

Cu inocenţa unui ţânc.…

Despre suflete pereche, văd cum curg diverse pagini

Comportând momentul vremii în înscrisuri şi imagini:

Cei în fapt, îndrăgostiţii, pirataţi de fripturişti

Cad în plasele întinse de prolifici jurnalişti.

Filozofii de ofertă desluşesc similitudini

Speculând în interfaţă şi un preţ pe aptitudini;

La fel şi compozitorii, ocoliţi de idealuri,

Trag în dreptul concurenţei o grămadă de egaluri;

Editorii de ocazii pun în pagini voia pieţii

Raportând…

în sanctuarul cu pereţi transparenţi de cer

un surâs de copil

pictează miresme de frezii

pânze senine de corăbii

ancorează uscaturi aride de braţe

sub arce din raze de timp

frenetice ape urcă

din solzii argintaţi de cuvinte

în pulsul ritmat al inimii

aripi de linişte cuprind

câmpuri ninse cu  izvoare de soare

în zborul înnoptat

cărări pietruite de anotimpuri

şoptesc printre umbre şi frunze…

Se aprinde-un foc suplimentar,

pălălaie cu accent barbar.

Fiecare trosnet, de pălugă stoarsă,

geme-a frână şi dorsală arsă.

Pe harchine groase, afumate,

se scurg umorile sterilizate,

nepătrunse, fumegând în ciotcă,

duhnid de suflet conservat în…

Dacă tu nu erai, poezie,

Câtă rouă pe buze-aș fi strâns,

Câte nopți de coșmar ar fi plâns,

Chiar trăind, nu m-aș fi simțit vie!

Dacă-n vers nu-mi găseam împlinirea,

Pe-un peron de tăceri m-aș fi stins,

Niciun tren spre zenit n-aș fi prins,

N-atingeam, prin cuvânt, nemurirea!

Scufundată-n noiane de ceață,

Mă pierdeam printre nori, căutând

Galaxia de sori tremurând,

Rămâneam doar o tristă…

Tristeților mele

le-am spus că a fost doar un vis,

dar eu am văzut, dincolo de ele,

ce numai pădurilor de măslin

le-a fost îngăduit să vadă -

cerbul alb.

Alb era…

cazi în gol 

cu un ultim gest te prinzi de marginile cerului 

tragi după tine dincolo de moarte 

pătura ce îi va ține de cald sufletului

când carnea putrezește 

oasele se fărâmițează 

și nu mai rămâne decât un pumn de lut din ceea ce a fost om 

la adăpost de iernile lungi ale inexistenței 

vei sta ghemuit în albastrul senin al speranței 

că într-o zi vei fi 

din…