Nu muntele e-nalt în măreție,

ci boaba de nisip

ce mării îi dă sfatul

hotarul cât să-i fie

și până unde plânsul ei.

Nici soarele, de n-ar fi fost…

De plouă ori ninge, în mine nu-i iarnă,

Vuiește pământul a lacrimi de dor,

Se zbate pădurea în noi și răstoarnă

Mormane de frunze, pe-un gând călător.

Mi-e sete de tine și nu mă mai satur

Să-ți sorb adierea din cupa de foc,

În poala iubirii, poverile-mi scutur,

Adun universul întreg la un loc.

`Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii,

Puzderii de visuri m-alintă duios,

Dar tremur, tăcută, în fața…

Ridică-te din umbre

Tu cel ce-ai fost ales!

Tu cel din vremuri sumbre

Pe toţi ne-ai înţeles.



Tu ce-ai clădit o ţară

Şi-un nume tu i-ai dat,

În vremuri de ocară...

Pe toţi ne-ai apărat!



Întoarce-ţi a ta faţă

Să vezi ocaua ştirbă

Ce umblă ca o hoaţă

Sub astă lege strâmbă



Şi mergi pe la hotare

Să vezi cum s-au schimbat,

Cum minţile barbare

Pământul ni l-au luat!…

copilul aruncă piatra în apă

cercurile cresc

dispar

şi jocul reîncepe

copilul nu ştie că cercurile

cresc numai atunci acolo

timpul le strânge

într-un corset

copilul râde

când aruncă piatra

bătrânul păşeşte în corset

cercurile se micşorează

până când ultimul

devine punct

dispare

precum cercul mare din copilărie

s-a…

Se-aprinde-o partitură pe-o stea misterioasă

Și ce-nflorit e câmpul plecat în doi, la coasă!

Un fotograf de inimi își face loc pe-un ram,

Nu l-am zărit niciunde dar, cred că-l adoram.

Ce dacă înserarea a-nvăluit tot cerul?!

E-o…

Tu vezi ce simt eu

Şi zâmbeşti...

Îţi clăteşti glasul

Cu trăirea mea...

Mă arunci

Şi mă prinzi

La marginea mea

De univers.

Atunci, eu îţi dau

Viaţa mea

Şi îmi ascult

Pentru prima dată

Sufletul...

Şi vibrez

În…

La tâmplă doarme vântul şi-nserarea,

ochiul se-nchide dincolo de gând,

o stea-ntre nori şi-a rătăcit cărarea

şi simt în palmă gestul tremurând.

E universul mic şi nu ştim până unde

ne va-nsoţi o pasăre în zbor,

prin câte galaxii ne vom ascunde,

să trecem clipa-n timpul viitor.

Încearcă să-mi rămâi cât mai curată

nu vreau blestemul anilor ce vin,

prin tine am lăsat speranţele odată

şi recunosc atunci când te…

Străina

locuia în mine.

Unde-ar putea locui o străină

decât într-un străin?

De-ar fi să trăiască

în aerul curat din grădină

ar fi o ceapă

ce se îmbracă în rochii de…

Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală,

Pe valurile nopții să plâng, am obosit.

Iubirea mă-mpresoară, acut perfida boală

Îmi macină cu vervă tot trupul istovit.

Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea,

Alerg înfrigurată,-n coșmaruri tremurând,

Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea,

La patima nebună, din mine devorând.

Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă,

Din fructul pasiunii eu nu voi mai…

Precum Eminescu eşti

frate Grigore Vieru

stâlp al slovei româneşti

loc pe unde vine cerul

Frate Grigore Vieru

limba-i mult mai dulce

dacă spune adevărul

neamul ni-i pe cruce

Limba-i mult mai dulce

stâlp al lacrimei cereşti

loc de…

Pe cât eşti de frumoasă... pe-atât  de calzi ţi-s ochii,

Inunzi cu voluptate-n provocatoare rochii

Ce-şi murmură dantela, suav, peste satin -

Cum valul mării spuma, pe verdele marin.

Tăcută ca adâncul porţi peste de măsură -

Cu însuşiri alese, şi dragoste şi ură;

Porţi laudă şi vină de când a fost să-i furi

Zeiţei Afrodita fermecătorii nuri.

Mai calmă ca o mare, denaturezi oftatul

Cu setea de pe…

ard în mine gânduri hipiote

aș vrea să mă dezbrac de toate trăirile

să le expun în piața universității

și să strig

lume lume vino lume

să vezi lume

ce minune

câte haine colorate

câte buzunare sparte din care mi s-au risipit

privighetorile

privește lume ce cămași cusute cu promisiuni

spălate în băltoaca aderărilor

uite aceasta de culoare albastru chivernisit

am găsit-o într-un pachet cu ajutoare

pentru…

mi-au rămas mici toate

întorc privirea 

zgârie-norii zgârie pământul

colosul se topește pe zi ce trece

în ochiul meu lumea intră la apă

și ceața cade mască peste

oamenii cad și ei în aceeași oală

eu nu-i vreau acolo dar se duc singuri

sub vălul de umbre mimează fericirea

ei sunt bine așa

am rătăcit o vreme m-am pierdut prin tot 

și prin toate 

acasă era nicăieri 

acum crește undeva…

 cunoașterea de sine luminează fața întoarsă a lumii 

 se recompune în unicitatea palidă a cuvintelor 

 mulțimi avide descoperă stropii de sânge să înțeleagă nu pot

 singurătatea silabelor

 seva chircită în bobul care hrănește trupul necunoscut  

 semnul de întrebare mâna care susține taina 

 ochii grei de tăcere precum pământul 

 acoperă rana detestată de ipocriți  

 iubirea încă mai doare enigma e intrare în spațiile ruinate  

 grăbite surâsuri nu…

Ne înmulțim frenetic, prăpăstii se-adâncesc,

Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc.

Sutime din mulțime, deține bogăția,

Iar restu’-umanității împarte sărăcia.

Avide, corporații ne otrăvesc pământul,

Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul

Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat,

Cu…

Of mor dă focu tău iubita mea

na, na, na of mă doare inima

şi nu-nţelegi că te iubesc, na, na, na,

dă sara până dimineaţa şi noaptea.

Mi-e dor da tine rău viaţa mea

na,na, na of dragostea mea,

că nu pot să dorm toată noaptea

să te visez iubita mea, inima mea.

Toată lumea ne vrea rău, viaţa mea

na, na, na, că mi-a ghicit în cafea,

da e-o te iubesc până mor, na, na, na

şi cu tine ziua şi noaptea aş…

Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,

Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,

Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă,

Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.

Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă,

Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas.

Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă,

La umbra fericirii dorind să fac popas.

O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine,

E-o vagă amintire,…

Când luna îşi aruncă arginţii peste mare

Să nu te mire graba cu care ies în larg;

Nu trebuie să-ţi fie un semn de întrebare

Nici vântul prins în velă, nici sufletul - catarg;

Nici marea nu te mire cât îşi tiveşte malul

Şi-mi…