Ana Sofian's Comentarii - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-28T16:26:41ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofianhttps://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2994574024?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1https://insemneculturale.ning.com/profiles/blog/feed?user=0q21udhesn5bj&xn_auth=nogata! altă cursătag:insemneculturale.ning.com,2015-06-26:6515444:BlogPost:7250042015-06-26T16:26:34.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p>vorbim rar<br></br> cuvintele sunt un fel de lăstuni pe sârmele de telegraf<br></br> așa cum le vedeam în cartea de matematică<span class="text_exposed_show"><br></br> bucurești, editura didactică și pedagogică, 1976<br></br> atunci distanțele erau linii de cale ferată<br></br> peste care construiam poduri<br></br> sau tunele unde ne strângeam în brațe<br></br> (așa răsturnam din ghiozdane frica)<br></br> acum îmbrăcăm gândul<br></br> în câteva vorbe<br></br> ne căznim să facem o oală de ciorbă la miezul nopții<br></br> și…</span></p>
<p></p>
<p>vorbim rar<br/> cuvintele sunt un fel de lăstuni pe sârmele de telegraf<br/> așa cum le vedeam în cartea de matematică<span class="text_exposed_show"><br/> bucurești, editura didactică și pedagogică, 1976<br/> atunci distanțele erau linii de cale ferată<br/> peste care construiam poduri<br/> sau tunele unde ne strângeam în brațe<br/> (așa răsturnam din ghiozdane frica)<br/> acum îmbrăcăm gândul<br/> în câteva vorbe<br/> ne căznim să facem o oală de ciorbă la miezul nopții<br/> și credem că va mai veni o zi<br/> și pentru iubirea noastră<br/> chiar dacă e aglomerat în Gara de nord<br/> iar vacanța mea se apropie<br/> vezi? asta e o altă cursă<br/> depinde modul în care gramatica unei limbi<br/> ți se bagă sub piele</span></p>
<div style="display: none;" id="__if72ru4sdfsdfrkjahiuyi_once"></div>
<div id="__zsc_once"></div>
<div style="display: none;" id="__hggasdgjhsagd_once"></div>
<div style="display: none;" id="__if72ru4sdfsdfruh7fewui_once"></div>se leagă încet cuvinteletag:insemneculturale.ning.com,2015-05-25:6515444:BlogPost:7162102015-05-25T18:31:20.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>în snopuri se leagă<br/> apoi se așază oblic<br/> e un fel de rug <span class="text_exposed_show"><br/> lăsat pe lotca plină de frici<br/> involuntar se clatină<br/> vântul ăsta de neîncredere deformează<br/> întâi spui da<br/> apoi te întorci<br/> și eu privesc de departe<br/> omul care-și clatină mersul pe apă<br/> în drumul său lung se face noapte<br/> iar stelele cad pe rând</span></p>
<p>în snopuri se leagă<br/> apoi se așază oblic<br/> e un fel de rug <span class="text_exposed_show"><br/> lăsat pe lotca plină de frici<br/> involuntar se clatină<br/> vântul ăsta de neîncredere deformează<br/> întâi spui da<br/> apoi te întorci<br/> și eu privesc de departe<br/> omul care-și clatină mersul pe apă<br/> în drumul său lung se face noapte<br/> iar stelele cad pe rând</span></p>se pornește mereu de la o întrebaretag:insemneculturale.ning.com,2015-05-20:6515444:BlogPost:7144682015-05-20T07:46:38.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>se caută inevitabil câteva răspunsuri<br></br> nesiguranța zilei transferată <br></br> mâine mai avem ce mânca? <span class="text_exposed_show"><br></br> e frig în podul palmei<br></br> cuvintele blajine sunt decorticate<br></br> ce mai rămâne nu se poate numi sens<br></br> e doar un fel de colivă fără bomboane<br></br> lipsește până și crucea de zahăr<br></br> au furat-o necredincioșii acestei vieți<br></br> pioșii se întreabă la ce bun<br></br> eu spun că le place viața îndulcită<br></br> nimeni nu știe mai bine ca un diabetic…<br></br></span></p>
<p>se caută inevitabil câteva răspunsuri<br/> nesiguranța zilei transferată <br/> mâine mai avem ce mânca? <span class="text_exposed_show"><br/> e frig în podul palmei<br/> cuvintele blajine sunt decorticate<br/> ce mai rămâne nu se poate numi sens<br/> e doar un fel de colivă fără bomboane<br/> lipsește până și crucea de zahăr<br/> au furat-o necredincioșii acestei vieți<br/> pioșii se întreabă la ce bun<br/> eu spun că le place viața îndulcită<br/> nimeni nu știe mai bine ca un diabetic<br/> ce înseamnă să te înțepi<br/> probabil că rămân întrebări la care solicitanții<br/> nu vor mai găsi niciun răspuns</span></p>ziua de azi poartă în piept o inimă nouătag:insemneculturale.ning.com,2015-05-16:6515444:BlogPost:7135822015-05-16T13:30:29.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>se vorbește despre transplant<br/> respirăm prin fiecare por<br/> gândul că salcâmii din spatele casei<br/> și-au venit în fire<br/> bată-i norocul să-i bată<br/> înfloresc ceruit<br/> fără replică te lasă<br/> când își aruncă albul în ochii tăi triști<br/> a trecut vremea în care suiai trepte<br/> până în locul unde copilăria era la ea acasă<br/> acum colorăm cireșe<br/> pentru serile de mai rămase în neclintire</p>
<p>se vorbește despre transplant<br/> respirăm prin fiecare por<br/> gândul că salcâmii din spatele casei<br/> și-au venit în fire<br/> bată-i norocul să-i bată<br/> înfloresc ceruit<br/> fără replică te lasă<br/> când își aruncă albul în ochii tăi triști<br/> a trecut vremea în care suiai trepte<br/> până în locul unde copilăria era la ea acasă<br/> acum colorăm cireșe<br/> pentru serile de mai rămase în neclintire</p>credetag:insemneculturale.ning.com,2015-05-13:6515444:BlogPost:7125932015-05-13T03:44:57.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p>până când imaginea din oglindă<br/> va ajunge să-ți zâmbească<br/> nu căuta vulturilor<span class="text_exposed_show"><br/> în ținutul de sus nu e loc pentru odihnă<br/> ei vin cu putere<br/> devorează<br/> apoi se înalță spre măreție<br/> de parcă tu nici n-ai fi existat<br/> nu-ți mai rămâne decât <br/> să treci gardul de sârmă ghimpată<br/> cu demnitatea unui deținut<br/> gata s-o ia de la capăt<br/> în altă viață</span></p>
<p></p>
<p>până când imaginea din oglindă<br/> va ajunge să-ți zâmbească<br/> nu căuta vulturilor<span class="text_exposed_show"><br/> în ținutul de sus nu e loc pentru odihnă<br/> ei vin cu putere<br/> devorează<br/> apoi se înalță spre măreție<br/> de parcă tu nici n-ai fi existat<br/> nu-ți mai rămâne decât <br/> să treci gardul de sârmă ghimpată<br/> cu demnitatea unui deținut<br/> gata s-o ia de la capăt<br/> în altă viață</span></p>deschid o ușă, dau de un zid, deschid o idee, dau de necuprinstag:insemneculturale.ning.com,2015-05-06:6515444:BlogPost:7108562015-05-06T21:12:32.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>mă întreb pentru ce există cuvântul acela<br></br> care mă oprește<br></br> și până unde ploile mele<span class="text_exposed_show"><br></br> se destăinuie<br></br> când o zi de miercuri a fost aruncată<br></br> în fluviul tulbure?!<br></br> îmi spui că în plămada cuvintelor<br></br> nu se află hrana pe care o caut<br></br> că pot simți în carne fiecare faptă -<br></br> deși-s departe<br></br> și orașul se scutură a lene<br></br> străzile își taie tegumentele<br></br> o lamă fină de uitare mângâie caldarâmul<br></br> pietrele simt blândețea…</span></p>
<p>mă întreb pentru ce există cuvântul acela<br/> care mă oprește<br/> și până unde ploile mele<span class="text_exposed_show"><br/> se destăinuie<br/> când o zi de miercuri a fost aruncată<br/> în fluviul tulbure?!<br/> îmi spui că în plămada cuvintelor<br/> nu se află hrana pe care o caut<br/> că pot simți în carne fiecare faptă -<br/> deși-s departe<br/> și orașul se scutură a lene<br/> străzile își taie tegumentele<br/> o lamă fină de uitare mângâie caldarâmul<br/> pietrele simt blândețea tăișului<br/> așa cum eu recompun cu tandrețe<br/> moartea fiecărui gest</span></p>
<div class="text_exposed_show"><p>într-un colț, adun resturi de brainstorming</p>
</div>când nu sunttag:insemneculturale.ning.com,2015-04-27:6515444:BlogPost:7086382015-04-27T09:58:34.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>aripa împrumutată e doar un semn<br/> că zborul poate fi desprins<br/>
din coloana infinitului<br/>
viața e mai mult decât a fi<br/>
e un fel de moarte sădită în floarea<br/>
ce rodește mărul<br/>
ori în cuibul<br/>
ce-și privește pasărea când pleacă<br/>
prea departe să le mai poți privi<br/>
prea simple să le poți numi deșertăciuni</p>
<p>aripa împrumutată e doar un semn<br/> că zborul poate fi desprins<br/>
din coloana infinitului<br/>
viața e mai mult decât a fi<br/>
e un fel de moarte sădită în floarea<br/>
ce rodește mărul<br/>
ori în cuibul<br/>
ce-și privește pasărea când pleacă<br/>
prea departe să le mai poți privi<br/>
prea simple să le poți numi deșertăciuni</p>înlăuntrul meu săbii de luminătag:insemneculturale.ning.com,2015-04-23:6515444:BlogPost:7075952015-04-23T19:14:51.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>lupta cu fereastra e mai grea<br/> risc cioburi din transparențe<br/> prea multe stele colțuroase<span class="text_exposed_show"><br/> pe un cer unde soarele mai dispare uneori<br/> dacă mi-ai spune că pleci<br/> aș crede că trenurile nu mai știu să oprească<br/> în gările părăsite<br/> acolo unde se mai păstrează pe un perete<br/> semnul că trecuserăm cândva -<br/> doi triști pe balansoarul unei zile de vară</span></p>
<p>lupta cu fereastra e mai grea<br/> risc cioburi din transparențe<br/> prea multe stele colțuroase<span class="text_exposed_show"><br/> pe un cer unde soarele mai dispare uneori<br/> dacă mi-ai spune că pleci<br/> aș crede că trenurile nu mai știu să oprească<br/> în gările părăsite<br/> acolo unde se mai păstrează pe un perete<br/> semnul că trecuserăm cândva -<br/> doi triști pe balansoarul unei zile de vară</span></p>nu-i bun de lăsat ce e de(lăsattag:insemneculturale.ning.com,2015-04-02:6515444:BlogPost:7020062015-04-02T11:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>nici stelele care nu se pot număra ziua<br></br> nici bujiile care nu se pot înlocui<br></br> pe motiv că ne învechim<span class="text_exposed_show"><br></br> maşini de cursă lungă<br></br> strivim înfrânaţi de o depărtare<br></br> gândul că am putea avea ce nu avem<br></br> ori că am simţi iubirea ca pe un tatuaj temporar<br></br> înciudat mă întrebi de ce sudul e prins de frig<br></br> de ce nordul scutură copacii de singurătăţi<br></br> îţi răspund în propoziţii simple<br></br> prin gramatica lui "poate"<br></br> ana simte<br></br> ana…</span></p>
<p>nici stelele care nu se pot număra ziua<br/> nici bujiile care nu se pot înlocui<br/> pe motiv că ne învechim<span class="text_exposed_show"><br/> maşini de cursă lungă<br/> strivim înfrânaţi de o depărtare<br/> gândul că am putea avea ce nu avem<br/> ori că am simţi iubirea ca pe un tatuaj temporar<br/> înciudat mă întrebi de ce sudul e prins de frig<br/> de ce nordul scutură copacii de singurătăţi<br/> îţi răspund în propoziţii simple<br/> prin gramatica lui "poate"<br/> ana simte<br/> ana scrie<br/> ana vine<br/> ana pleacă</span></p>
<p></p>
<p><span class="text_exposed_show">am închis paranteza</span></p>rochia de mireasătag:insemneculturale.ning.com,2015-03-29:6515444:BlogPost:6997872015-03-29T12:51:37.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>mai albă decât floarea mă învăluie ziua<br></br> s-o cunun cu noaptea în care<br></br> stau să număr de câte ori ai spus nu<span class="text_exposed_show"><br></br> fără să mă privești<br></br> fără să cauți în spatele cuvintelor<br></br> rotunjite să nu doară<br></br> când aștepți secundele <br></br> ți se pare că timpul nu-i decât o altă piatră<br></br> pe care trebuie s-o ridici<br></br> ca un uriaș al destinului<br></br> și s-o arunci <br></br> fărâme să culegi înșirate<br></br> să fie cât mai lung drumul nostru <br></br> prin ziua…</span></p>
<p>mai albă decât floarea mă învăluie ziua<br/> s-o cunun cu noaptea în care<br/> stau să număr de câte ori ai spus nu<span class="text_exposed_show"><br/> fără să mă privești<br/> fără să cauți în spatele cuvintelor<br/> rotunjite să nu doară<br/> când aștepți secundele <br/> ți se pare că timpul nu-i decât o altă piatră<br/> pe care trebuie s-o ridici<br/> ca un uriaș al destinului<br/> și s-o arunci <br/> fărâme să culegi înșirate<br/> să fie cât mai lung drumul nostru <br/> prin ziua strivită de lumină</span></p>se rupe ziuatag:insemneculturale.ning.com,2015-02-26:6515444:BlogPost:6875692015-02-26T13:46:40.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p>printre macarale oameni păsări<br/> când sus, când jos<br/> un secol plin de invenţii<span class="text_exposed_show"><br/> magistraţii se ceartă<br/> la bară ajungem vinovaţi <br/> din ochii noştri pleacă idei<br/> avem cuvinte pentru nopţi<br/> şi gesturi pentru ierni<br/> suntem statui printre zborurile altora<br/> când sus, când jos</span></p>
<p></p>
<p>printre macarale oameni păsări<br/> când sus, când jos<br/> un secol plin de invenţii<span class="text_exposed_show"><br/> magistraţii se ceartă<br/> la bară ajungem vinovaţi <br/> din ochii noştri pleacă idei<br/> avem cuvinte pentru nopţi<br/> şi gesturi pentru ierni<br/> suntem statui printre zborurile altora<br/> când sus, când jos</span></p>mă cauți rar printre rânduri de apetag:insemneculturale.ning.com,2014-12-30:6515444:BlogPost:6573632014-12-30T07:37:23.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><br/>un prund aproape descompus îmi amestecă pasul<br/>cu uitarea<br/>prin ochii mei se perindă pești<br/>iar sub gheața subțire a Dunării<br/>îmi odihnesc poveștile<br/>nu le mai descos<br/>nici pe tine nu te mai desfac<br/>te prefer întreg<br/>cum cartea în care mi-ai lăsat scrise poeme<br/>să-mi amintească de fluturi pe roți<br/>și balerine unse cu mir<br/>într-un dans pe care doar eu pot să-l înțeleg</p>
<p><br/>un prund aproape descompus îmi amestecă pasul<br/>cu uitarea<br/>prin ochii mei se perindă pești<br/>iar sub gheața subțire a Dunării<br/>îmi odihnesc poveștile<br/>nu le mai descos<br/>nici pe tine nu te mai desfac<br/>te prefer întreg<br/>cum cartea în care mi-ai lăsat scrise poeme<br/>să-mi amintească de fluturi pe roți<br/>și balerine unse cu mir<br/>într-un dans pe care doar eu pot să-l înțeleg</p>între două poeme se respiră adânctag:insemneculturale.ning.com,2014-12-22:6515444:BlogPost:6551502014-12-22T09:52:26.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>iarna de bumbac nu ne mai grațiază<br></br> dincolo de zăbrele gardienii joacă table<br></br> un zar se rostogolește pe stradă<span class="text_exposed_show"><br></br> norocul nostru călcat în picioare<br></br> dacă din brad vor lipsi cântece<br></br> e semn c-am pierdut<br></br> că nu te mai pot ajunge din urmă<br></br> nici măcar umbra nu ți se mai conturează<br></br> în lumina lumânărilor parcă strivită de absențe<br></br> doar un glob mai păstrează ape<br></br> și un pic de lucire din ochii ce descifrează acum<br></br> ultimul…</span></p>
<p>iarna de bumbac nu ne mai grațiază<br/> dincolo de zăbrele gardienii joacă table<br/> un zar se rostogolește pe stradă<span class="text_exposed_show"><br/> norocul nostru călcat în picioare<br/> dacă din brad vor lipsi cântece<br/> e semn c-am pierdut<br/> că nu te mai pot ajunge din urmă<br/> nici măcar umbra nu ți se mai conturează<br/> în lumina lumânărilor parcă strivită de absențe<br/> doar un glob mai păstrează ape<br/> și un pic de lucire din ochii ce descifrează acum<br/> ultimul poem scris pe ambalajul unei respirații...</span></p>nu merit lauda pentru ceea ce sunt -tag:insemneculturale.ning.com,2014-12-16:6515444:BlogPost:6528032014-12-16T10:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>o fărâmă din ceața azvârlită peste fluviu<br></br> e decembrie lăptos, prietene<br></br> distanțele ne sugrumă<br></br> e sufocant să ni se ia și bruma aceea de aer<br></br> pe care ne-o permiteam în tăcere<br></br> e poate prea greu să închidem totul într-o poezie<br></br> ceea ce e ritm e în pasul nostru prin lume<br></br> ceea ce e potrivire e fir descusut dintr-o iarnă<br></br> ce-și macină albul prin fața ochilor fără odihnă<br></br> îți spuneam că sunt un punct în mișcare<br></br> nici eu nu știu pe unde merg<br></br> și la…</p>
<p>o fărâmă din ceața azvârlită peste fluviu<br/> e decembrie lăptos, prietene<br/> distanțele ne sugrumă<br/> e sufocant să ni se ia și bruma aceea de aer<br/> pe care ne-o permiteam în tăcere<br/> e poate prea greu să închidem totul într-o poezie<br/> ceea ce e ritm e în pasul nostru prin lume<br/> ceea ce e potrivire e fir descusut dintr-o iarnă<br/> ce-și macină albul prin fața ochilor fără odihnă<br/> îți spuneam că sunt un punct în mișcare<br/> nici eu nu știu pe unde merg<br/> și la ce-mi folosesc urmele<br/> când știu că nimeni nu mă mai caută...</p>Din vremurile noastre, adieritag:insemneculturale.ning.com,2014-12-10:6515444:BlogPost:6499362014-12-10T19:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>E drum de vânt cuprins în calendare</p>
<p>Și-i ferecată ziua când se ceartă</p>
<p>Asprite gânduri prinse de uitare</p>
<p>La vama neînscrisă pe o hartă.</p>
<p> </p>
<p>Ne râde-n trupuri mersul printre semne,</p>
<p>Suntem subțiri prin lumea ca o sfoară</p>
<p>Bieți saltimbanci care cioplesc în lemne</p>
<p>Și ani, și luni, și zile ce-au să moară.</p>
<p> </p>
<p>Când ducem viscolul, ne paște-o iarnă,</p>
<p>De-s primăveri, ne râde-n soare fața,</p>
<p>Ne ruginește-n ochi și câte-o…</p>
<p>E drum de vânt cuprins în calendare</p>
<p>Și-i ferecată ziua când se ceartă</p>
<p>Asprite gânduri prinse de uitare</p>
<p>La vama neînscrisă pe o hartă.</p>
<p> </p>
<p>Ne râde-n trupuri mersul printre semne,</p>
<p>Suntem subțiri prin lumea ca o sfoară</p>
<p>Bieți saltimbanci care cioplesc în lemne</p>
<p>Și ani, și luni, și zile ce-au să moară.</p>
<p> </p>
<p>Când ducem viscolul, ne paște-o iarnă,</p>
<p>De-s primăveri, ne râde-n soare fața,</p>
<p>Ne ruginește-n ochi și câte-o toamnă,</p>
<p>Iar vara ne-ncălzește dimineața.</p>
<p> </p>
<p>Purtăm în lacrimi tainica sfințire</p>
<p>Și gândul bun și cel care ne-ndeamnă,</p>
<p>Purtăm averi în ciuturi de iubire –</p>
<p>Și ele apa Domnului înseamnă.</p>
<p> </p>Binecuvântaretag:insemneculturale.ning.com,2014-12-08:6515444:BlogPost:6488492014-12-08T21:34:09.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p>Se scurge prin timpane-un sunet dulce.</p>
<p>E muzica din noi sau o vioară</p>
<p>Ce prinde vraja timpului și-o duce</p>
<p>Prin lumea asta hâdă și amară?</p>
<p> </p>
<p>Nu-l întrebăm de unde se coboară,</p>
<p>Sfieli din lut îi punem prin otavă -</p>
<p>S-amestece în pasu-i de fecioară</p>
<p>Respir de noapte-n stropul de otravă.</p>
<p> </p>
<p>Smerite gânduri îi lăsăm tăcerii</p>
<p>Care se-așterne tandră și cuminte,</p>
<p>Învăluind frânturile durerii</p>
<p>În mierea rătăcită de…</p>
<p>Se scurge prin timpane-un sunet dulce.</p>
<p>E muzica din noi sau o vioară</p>
<p>Ce prinde vraja timpului și-o duce</p>
<p>Prin lumea asta hâdă și amară?</p>
<p> </p>
<p>Nu-l întrebăm de unde se coboară,</p>
<p>Sfieli din lut îi punem prin otavă -</p>
<p>S-amestece în pasu-i de fecioară</p>
<p>Respir de noapte-n stropul de otravă.</p>
<p> </p>
<p>Smerite gânduri îi lăsăm tăcerii</p>
<p>Care se-așterne tandră și cuminte,</p>
<p>Învăluind frânturile durerii</p>
<p>În mierea rătăcită de cuvinte.</p>
<p> </p>Nu știu de-s fulg ori viață cu scânteie…tag:insemneculturale.ning.com,2014-12-07:6515444:BlogPost:6483262014-12-07T19:18:36.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p> </p>
<p>În ochiul meu se mistuie zăpadă</p>
<p>O iarnă ca-n poveste mă cuprinde,</p>
<p>Sub iriși stă ascuns tăiș de spadă</p>
<p>Și-n alb - tărâm de gheață se întinde.</p>
<p> </p>
<p>De vreau să strig, mi-e teamă de furtună,</p>
<p>De vreau să plec, îmi obosește pasul,</p>
<p>Din frigul serii mă prefac arvună</p>
<p>Pentru un vânt ce-mi întețește glasul.</p>
<p> </p>
<p>Am vrut să pier sub cer de fierăstraie</p>
<p>Tocată-ntr-un decembre plin de stele,</p>
<p>M-aș fi pierdut…</p>
<p></p>
<p> </p>
<p>În ochiul meu se mistuie zăpadă</p>
<p>O iarnă ca-n poveste mă cuprinde,</p>
<p>Sub iriși stă ascuns tăiș de spadă</p>
<p>Și-n alb - tărâm de gheață se întinde.</p>
<p> </p>
<p>De vreau să strig, mi-e teamă de furtună,</p>
<p>De vreau să plec, îmi obosește pasul,</p>
<p>Din frigul serii mă prefac arvună</p>
<p>Pentru un vânt ce-mi întețește glasul.</p>
<p> </p>
<p>Am vrut să pier sub cer de fierăstraie</p>
<p>Tocată-ntr-un decembre plin de stele,</p>
<p>M-aș fi pierdut prin negre măruntaie -</p>
<p>Un biet soldat rănit între atele…</p>
<p> </p>
<p>Dar am rămas o simplă mărturie</p>
<p>O moarte simplă într-o lume vie.</p>să nu-mi bați la poartă, străinetag:insemneculturale.ning.com,2014-12-02:6515444:BlogPost:6465702014-12-02T20:07:23.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p>gardul despre care-mi vorbești nu există <br></br> am pus cândva pietre <br></br> le-a mutat vântul pe margine de lume <span class="text_exposed_show"><br></br> de atunci sunt un om care se completează mereu <br></br> cu alte pietre aduse din pustiu <br></br> mă clădesc în fiecare zi <br></br> și nu pentru închidere lupt <br></br> ci pentru înălțarea mea trainică <br></br> știu că dincolo de poartă <br></br> zidirea se face doar înlăuntrul meu <br></br> și orice bătaie de inimă este încă un răspuns <br></br> la întrebările…</span></p>
<p></p>
<p>gardul despre care-mi vorbești nu există <br/> am pus cândva pietre <br/> le-a mutat vântul pe margine de lume <span class="text_exposed_show"><br/> de atunci sunt un om care se completează mereu <br/> cu alte pietre aduse din pustiu <br/> mă clădesc în fiecare zi <br/> și nu pentru închidere lupt <br/> ci pentru înălțarea mea trainică <br/> știu că dincolo de poartă <br/> zidirea se face doar înlăuntrul meu <br/> și orice bătaie de inimă este încă un răspuns <br/> la întrebările celor <br/> care-mi sunt - neștiuții zilei de ieri <br/> și de azi <br/> și de mâine...</span></p>
<div style="display: none;" id="__if72ru4sdfsdfruh7fewui_once"></div>
<div style="display: none;" id="__hggasdgjhsagd_once"></div>îmi spuseseră în şoaptă, sub o geană de vânt,tag:insemneculturale.ning.com,2014-11-27:6515444:BlogPost:6447092014-11-27T11:13:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>că frumoasa cu chip de gheaţă nu eram eu<br></br> ci oglinda în care nopţile îşi spălau fricile<br></br> se năpusteau în guri de necunoscut toate sensurile<span class="text_exposed_show"><br></br> poate de aceea eu nu mai înţelegeam<br></br> ce-mi spuneai când poemele tale fugeau din matcă<br></br> şi se înălţau - fluturi albi, fluturi negri<br></br> pe tavanul manasardei<br></br> exilam liniştea pe tărâmul unde zborul era doar o închipuire -<br></br> un fel de moş…</span></p>
</div>
</div>
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>că frumoasa cu chip de gheaţă nu eram eu<br/> ci oglinda în care nopţile îşi spălau fricile<br/> se năpusteau în guri de necunoscut toate sensurile<span class="text_exposed_show"><br/> poate de aceea eu nu mai înţelegeam<br/> ce-mi spuneai când poemele tale fugeau din matcă<br/> şi se înălţau - fluturi albi, fluturi negri<br/> pe tavanul manasardei<br/> exilam liniştea pe tărâmul unde zborul era doar o închipuire -<br/> un fel de moş crăciun cu tolba plină de iluzii<br/> ne trimitea scrisori<br/> tu mi le împătureai leneş<br/> în timp ce-mi numărăm silabele pentru cuvintele<br/> care n-aveau să se mai rostească vreodată<br/> când sub o geană de vânt se năşteau primele ploi..</span></p>
</div>
</div>când seacă nopţile de fricătag:insemneculturale.ning.com,2014-11-25:6515444:BlogPost:6437312014-11-25T11:00:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p></p>
<p>îmi îngădui să respir prin porii unei stele<br></br> sunt mult prea departe să mă poţi vedea<br></br> sunt mult prea departe ca respiraţia mea să te mai atingă<span class="text_exposed_show"><br></br> chiar şi aşa - uscat sub armura unei toamne lungi şi obositoare<br></br> încă mai numeri luptele<br></br> încă mai aduni îngerii căzuţi printre frunze<br></br> îi adapi în fluviul tulbure<br></br> să se trezească în iarna unde şerpi de fum înghit pământul<br></br> când seacă nopţile de frică<br></br> iluziile se cuibăresc…</span></p>
<p></p>
<p>îmi îngădui să respir prin porii unei stele<br/> sunt mult prea departe să mă poţi vedea<br/> sunt mult prea departe ca respiraţia mea să te mai atingă<span class="text_exposed_show"><br/> chiar şi aşa - uscat sub armura unei toamne lungi şi obositoare<br/> încă mai numeri luptele<br/> încă mai aduni îngerii căzuţi printre frunze<br/> îi adapi în fluviul tulbure<br/> să se trezească în iarna unde şerpi de fum înghit pământul<br/> când seacă nopţile de frică<br/> iluziile se cuibăresc în nacele<br/> şi urcă în cobiliţa unui luceafăr ce-şi picură taina<br/> la frontieră - acolo vameşii ne drămuiesc visurile<br/> şi împart cuvintele<br/> de aceea mă tem că muzica nopţilor fără frică se va numi linişte...</span></p>o mână crispată nu spală ochiul îndurerattag:insemneculturale.ning.com,2014-07-21:6515444:BlogPost:5816772014-07-21T01:02:54.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br></br> <br></br> palma se deschide<br></br> o fărâmă de cer cade în ea<br></br> apoi pumnul întemnițează un strop divin<br></br> și printre degete lasă curgerea să se elibereze<br></br> femeia cu ochi de zăpadă nu poate fi departe<br></br> în iernile ei și-au făcut cuib păsările<br></br> fulguie timpul a secundă înghețată<br></br> și vântul se spovedește când inima ei nu mai bate<span class="text_exposed_show"><br></br> străzile numără singurătăți care se armează pe rând și ochesc<br></br> atunci mor…</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> palma se deschide<br/> o fărâmă de cer cade în ea<br/> apoi pumnul întemnițează un strop divin<br/> și printre degete lasă curgerea să se elibereze<br/> femeia cu ochi de zăpadă nu poate fi departe<br/> în iernile ei și-au făcut cuib păsările<br/> fulguie timpul a secundă înghețată<br/> și vântul se spovedește când inima ei nu mai bate<span class="text_exposed_show"><br/> străzile numără singurătăți care se armează pe rând și ochesc<br/> atunci mor păsările<br/> zborurile se curăță de înalt<br/> și ochiul femeii se îndurerează</span></span></p>scut de lacrimă azvârlit peste ochiul care nu uitătag:insemneculturale.ning.com,2014-07-04:6515444:BlogPost:5572442014-07-04T05:33:22.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>se zbate inima<br></br> gândul trăiește în noi doi -<br></br> un saltimbanc în circul rămas fără spectatori<br></br> rampa își stinge luminile una câte una<br></br> vindem bilețele în care cuvintele mustesc de fericire<br></br> și inventăm flașnetari care să ne mai poarte norocul<br></br> pierdut cândva la jocul de ruletă<br></br> deunăzi în spatele scenei se iroseau fluturii<br></br> azi treptele roase de pasul absent<br></br> au uitat să mai poarte ochiul spre mansarda cu…</p>
</div>
</div>
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>se zbate inima<br/> gândul trăiește în noi doi -<br/> un saltimbanc în circul rămas fără spectatori<br/> rampa își stinge luminile una câte una<br/> vindem bilețele în care cuvintele mustesc de fericire<br/> și inventăm flașnetari care să ne mai poarte norocul<br/> pierdut cândva la jocul de ruletă<br/> deunăzi în spatele scenei se iroseau fluturii<br/> azi treptele roase de pasul absent<br/> au uitat să mai poarte ochiul spre mansarda cu visuri<br/> o herghelie de umbre paște tăcerea<br/> din dreptul cuvântului în care m-am transformat</p>
<p>și-n iarbă câteva litere se încurcă...</p>
</div>
</div>un colţ de cer a căzut peste felinartag:insemneculturale.ning.com,2014-07-03:6515444:BlogPost:5565502014-07-03T08:00:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br/> <br/> nu știam de unde vine atâta lumină<br/> adunam părți din ceea ce sunt<br/> întregul îmi dădea de furcă<br/> un fel de perete se ridica<br/> eu uneam cărămizile una câte una<br/> nu știu dacă însingurându-mă îmi construiam calea<br/> dar căutam în piatră tăceri<br/> să mi le aștern în pieptul<span class="text_exposed_show"><br/> unde zbaterile sunt mereu la ele acasă<br/> <br/> și păsările cântă mai departe...</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> nu știam de unde vine atâta lumină<br/> adunam părți din ceea ce sunt<br/> întregul îmi dădea de furcă<br/> un fel de perete se ridica<br/> eu uneam cărămizile una câte una<br/> nu știu dacă însingurându-mă îmi construiam calea<br/> dar căutam în piatră tăceri<br/> să mi le aștern în pieptul<span class="text_exposed_show"><br/> unde zbaterile sunt mereu la ele acasă<br/> <br/> și păsările cântă mai departe...</span></span></p>există o posibilitatetag:insemneculturale.ning.com,2014-07-01:6515444:BlogPost:5544792014-07-01T05:35:54.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br></br> <br></br> în care oricâtă zi ai turna peste mine<br></br> mă întunec<br></br> e momentul când se rup zăgazurile<br></br> fără constructori<br></br> doar istoveala de a rămâne ceea ce am fost<br></br> e zadarnică<br></br> râul se așază în matcă mai apoi<br></br> doar eu mă însingurez -<span class="text_exposed_show"><br></br> drum prăfuit peste care pasul se teme să revină<br></br> să nu întrebați pe unde cad stelele<br></br> în mine, au uitat să moară iubirile<br></br> de aceea păstrez semințele de…</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> în care oricâtă zi ai turna peste mine<br/> mă întunec<br/> e momentul când se rup zăgazurile<br/> fără constructori<br/> doar istoveala de a rămâne ceea ce am fost<br/> e zadarnică<br/> râul se așază în matcă mai apoi<br/> doar eu mă însingurez -<span class="text_exposed_show"><br/> drum prăfuit peste care pasul se teme să revină<br/> să nu întrebați pe unde cad stelele<br/> în mine, au uitat să moară iubirile<br/> de aceea păstrez semințele de lumină<br/> și le arunc în ploile mele peste voi<br/> chiar dacă mă întunec deseori...</span></span></p>voi învăța mereu că drumul e un prilej de exersaretag:insemneculturale.ning.com,2014-06-24:6515444:BlogPost:5491792014-06-24T04:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>pasul meu cunoscător simte mereu piatra<br></br> râul își lasă talpa în palma ei<br></br> și merge mai departe<br></br> spre gura care-i împarte furiile, și teama și neliniștile<br></br> în mare suntem adânci<br></br> ne știm viața pe de rost<br></br> și lăsăm chipuri de oameni să se oglindească<br></br> uneori ne clătinăm, alteori ne așternem<br></br> până când aflăm că valul nu are nevoie de potrivnici</p>
<p>copilărim apucându-l de coamă<br></br> căutăm prerii în care ne…</p>
</div>
</div>
<div class="postbody"><div class="xg_user_generated"><p>pasul meu cunoscător simte mereu piatra<br/> râul își lasă talpa în palma ei<br/> și merge mai departe<br/> spre gura care-i împarte furiile, și teama și neliniștile<br/> în mare suntem adânci<br/> ne știm viața pe de rost<br/> și lăsăm chipuri de oameni să se oglindească<br/> uneori ne clătinăm, alteori ne așternem<br/> până când aflăm că valul nu are nevoie de potrivnici</p>
<p>copilărim apucându-l de coamă<br/> căutăm prerii în care ne irosim fuga<br/> și inventăm corăbii unde ne scriem salvarea</p>
<p>doar așa învățăm că drumul e un prilej de exersare</p>
</div>
</div>şi aici se vor rupe cuvinteletag:insemneculturale.ning.com,2014-06-20:6515444:BlogPost:5469152014-06-20T04:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><br></br> din mine poate prea puţin<br></br> am lăţit fiecare tăcere<br></br>
să nu mai poată înota nicio silabă<br></br>
de-a lungul apelor care m-au cuprins<br></br>
fluviul nu doarme, iubitule,<br></br>
peste pietre şi nisip furiile se aştern<br></br>
ca praful peste mansarda<br></br>
în care aroma de ciocolată caldă<br></br>
e mai vie ca oricând<br></br>
în timp ce poemele strigă<br></br>
iar fluturii îşi pierd aripile în linişte<br></br>
pe rând -<br></br>
deţinuţi într-un lagăr al fericirii absolute<br></br>
şi ei ca noi -<br></br>
doi călători…</p>
<p><br/> din mine poate prea puţin<br/>
am lăţit fiecare tăcere<br/>
să nu mai poată înota nicio silabă<br/>
de-a lungul apelor care m-au cuprins<br/>
fluviul nu doarme, iubitule,<br/>
peste pietre şi nisip furiile se aştern<br/>
ca praful peste mansarda<br/>
în care aroma de ciocolată caldă<br/>
e mai vie ca oricând<br/>
în timp ce poemele strigă<br/>
iar fluturii îşi pierd aripile în linişte<br/>
pe rând -<br/>
deţinuţi într-un lagăr al fericirii absolute<br/>
şi ei ca noi -<br/>
doi călători numărând ninsori<br/>
prin iernile anonime...</p>voi scrie cu siguranță odiseea copacilor singuritag:insemneculturale.ning.com,2014-06-14:6515444:BlogPost:5436512014-06-14T13:30:00.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br></br> în fiecare o inimă<br></br> în fiecare o fărâmă din aerul<br></br> pe care l-am respirat și eu -<br></br> frunză din aripa libelulei născută<br></br> prin mine au trecut iernile împovărate de frig<br></br> și verile despletite -<br></br> iele zălude în căutarea pământului<br></br> sub ramuri mi-am odihnit gândul<span class="text_exposed_show"><br></br> în cumpăna vieții am atârnat ciuturi<br></br> să curgă apă peste buzele însetate<br></br> de unde cuvântul să se înalțe<br></br> și-n așchia lor mi-am…</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> în fiecare o inimă<br/> în fiecare o fărâmă din aerul<br/> pe care l-am respirat și eu -<br/> frunză din aripa libelulei născută<br/> prin mine au trecut iernile împovărate de frig<br/> și verile despletite -<br/> iele zălude în căutarea pământului<br/> sub ramuri mi-am odihnit gândul<span class="text_exposed_show"><br/> în cumpăna vieții am atârnat ciuturi<br/> să curgă apă peste buzele însetate<br/> de unde cuvântul să se înalțe<br/> și-n așchia lor mi-am odihnit condeiul<br/> când zilele mi s-au prelins printre degete -<br/> unde sinilii de cer căzut peste mine</span></span></p>adăugați alb zilelor mele cenușiitag:insemneculturale.ning.com,2014-06-08:6515444:BlogPost:5400912014-06-08T03:41:42.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br></br> <br></br> să nu fie aripi de pasăre<br></br> ar zbura vremea ca vântul <br></br> și-n pustiul ce ne cuprinde <br></br> praf se va așterne peste tot ce am fost<br></br> puneți mai bine un strop de rouă<br></br> să-mi limpezesc ochiul - martor la durerea lumii<br></br> ori căutați licurici <br></br> să-mi strălucească ploile <span class="text_exposed_show"><br></br> când îmi revărs bucuria<br></br> <br></br> delta zilei strânge în brațe aburul vostru<br></br> semn că ați mers prin cenușiul devorator<br></br> al…</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> să nu fie aripi de pasăre<br/> ar zbura vremea ca vântul <br/> și-n pustiul ce ne cuprinde <br/> praf se va așterne peste tot ce am fost<br/> puneți mai bine un strop de rouă<br/> să-mi limpezesc ochiul - martor la durerea lumii<br/> ori căutați licurici <br/> să-mi strălucească ploile <span class="text_exposed_show"><br/> când îmi revărs bucuria<br/> <br/> delta zilei strânge în brațe aburul vostru<br/> semn că ați mers prin cenușiul devorator<br/> al trecerii <br/> mâine câteva ierni se vor numi primăveri</span></span></p>fragmentetag:insemneculturale.ning.com,2014-06-05:6515444:BlogPost:5381912014-06-05T15:58:41.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br></br> <br></br> îmi pun sufletul sub lupă<br></br> unii spun că e verde -<br></br> fir de iarbă încolțind a bunătate<br></br> când stropul de rouă se scurge jucăuș din ochi de cer<br></br> alții cred că e roșu -<br></br> foc din trăirea mamei care umezește gura uscată<br></br> și mângâie în cuvinte singurătăți<br></br> de parcă în ea s-ar fi aciuat toată căldura iubirilor<span class="text_exposed_show"><br></br> lăsate să trăiască pe pământ<br></br> numai tu, pasăre desprinsă din lună<br></br> mă vezi…</span></span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> îmi pun sufletul sub lupă<br/> unii spun că e verde -<br/> fir de iarbă încolțind a bunătate<br/> când stropul de rouă se scurge jucăuș din ochi de cer<br/> alții cred că e roșu -<br/> foc din trăirea mamei care umezește gura uscată<br/> și mângâie în cuvinte singurătăți<br/> de parcă în ea s-ar fi aciuat toată căldura iubirilor<span class="text_exposed_show"><br/> lăsate să trăiască pe pământ<br/> numai tu, pasăre desprinsă din lună<br/> mă vezi neagră<br/> ca o zi rămasă fără lumină<br/> îți spun întunericul meu e masca sub care-mi cobor lacrima<br/> când pe cumpăna vieții atârn grijile - vei afla asta cândva<br/> dar va fi prea târziu.</span></span></p>aș fi vrut să aud zgomotul străziitag:insemneculturale.ning.com,2014-06-02:6515444:BlogPost:5359732014-06-02T09:27:33.000ZAna Sofianhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AnaSofian
<p><span class="userContent"><br/> <br/> să văd semaforul unde am așteptat cândva<br/> preț de câteva minute<br/> amintirile rămân niște timbre<br/> le rânduim în clasoare și le deschidem arar<br/> colecționari de iubiri sub lupa unui timp care nu iartă<br/> <br/> aș fi vrut să-nchidem mansarda<br/> și să hoinărim crezând că prințul lui Wilde ne-a învățat ce înseamnă<br/> să fim fericiți</span></p>
<p><span class="userContent"><br/> <br/> să văd semaforul unde am așteptat cândva<br/> preț de câteva minute<br/> amintirile rămân niște timbre<br/> le rânduim în clasoare și le deschidem arar<br/> colecționari de iubiri sub lupa unui timp care nu iartă<br/> <br/> aș fi vrut să-nchidem mansarda<br/> și să hoinărim crezând că prințul lui Wilde ne-a învățat ce înseamnă<br/> să fim fericiți</span></p>