pe strada mea

poezia

are privire sigură
îmi adulmecă toamna
din părul aspru
privește la varul
strâns de picioarele
obosite în colinde
cu sufletul deschis
află metafore
  zâmbetul dimineții
locuiește în inima sa
înconjurată de anii
petrecuți în focul cuvintelor
întețește
jarul din vis

cu călușul pe suflet

cuvintele se adunau

în jurul focurilor pentru  hora

plânsă

sunete răzlețe se strângeau

în muchii de cărți scrise

pe cer credinței

cu palmele goale însoțeau

vântul în frunze

să cânte o doină

semeți primeau

răsăritul  la Rovine

sau Podul Înalt puhoaie

de norod migrator

în brazde adânci să îngroape

cu opinci intrau în istorie

doar tălpile…

orele adunate
pe noptiera cu cărți
tronează peste liniștea
și neliniștea ideilor
așteaptă rândul
să fie scrise
la umbra timpului -zeu
mușcă așteptarea
din grația acordată
anotimpului
ce-ți bate în geam
cu ramurile primăverii
copile caută să te așezi
lasă ploaia să-ți curețe
retina
în emoția soarelui
de dimineață
ești
pribeag
în calea cuvintelor