uneori visul devine greu
aripile îi sunt tăiate
nesomnul minții
așternutul mototolit
transpirația nervoasă
trupul lovit
de neuronii inimii
o inimă cu pulsul mărit în aorte
cuprinde stelele
gata de explozia ce va tăia
respirația secundelor
totul devine alb intens
capătă fragilitatea ploii

cuvintele ies din iarnă
sunt asemeni ierbii
în bătaia vântului de primăvară
semințe
încolțite într-un subconștient
hrănit cu iubire
dintr-un alt timp
dimensiuni ale vârstelor
date în clocot
cu accente de ignoranță
și teamă
amestec ce alterează emoția

Pentru a îmbrățișa un copac lăsați

păsările să-și facă loc în inima lui

acestea cu aripile vor trasa cerul

dintre frunze și ploaie

apoi o carte se strânge

la pieptul copacului, printre larvele

fluturilor tineri,

iubindu-l

se curăță pomul de toate crengile uscate,

ca inima sa proaspătă să poată primi în curățenie

iubirea

  ea se…