în orașul acesta în care fiecareascunde câte cevaeu aduc chitara la care cântanebunul acoperit cu frunze de arțarca și cum și-ar striga numelela fiecare intersecțieiar secundele nu îi ajungsă-și audă ecoul,se deschid copaciiși aruncă spre el frunzelesă-l îngroape ca pe un fetusaruncat în dimineațaîn care hingherii au descărcat în catacombe cadavre de câini,rănile lor l-au trezit pe Dumnezeuacesta a zâmbit amar aducând cu el ploaia caldăsă spele tristețea nebunilor și iubirile neîmplinite.Vezi mai mult

după amiezileîn care Dumnezeu îți vorbeștesunt cele în care-ți antrenezi gândurilesă sară peste ștacheta fixată cât mai susaproape de cer, poetul săvârseste păcatul mândriei în aplauzelestadionuluicorupt de victoria poeziei, tribunele au pariat cu propriile speranțe pe condamnarea lui  la muncă silnică asupra cuvintelor.Vezi mai mult