Din orașul  tăcerilor

 porneste odiseea

copilului

hotărât să fugă în lume,

are cu el iluziile și răzvrătirea,

știe să silabisescă păsărilor

regăsește în firul de iarbă viața,

va fi al ierbii, al cerului,

nu vrea să fie

al urbei în care trupuri supuse

au renunțat la vise,

în calea sa  vor cădea…

băutorul de cafea amară

și-a pierdut iubirea

între vise și griji,

cu geamurile deschise nu vede lumea

rafturi întregi cu metafore se varsă în valuri,

salvează slovele,   cu neliniștea strânge dobânda orelor triste

adună capital cu invidie,

oștile sale nu pot înțelege neologisme,

cursa contra- cronometru în care este asemeni unui șoarece într-o alergare fără capăt

îi consumă energia cu fiecare…