Mi-e vocabularul atât de sărac! Cu fiecare zi mai pierd un cuvânt și teamă mi-e... Când n-or mai fi cuvinte, oare ce gânduri mă vor bântui? Se vor intersecta cu ale tale?      Acum, însă, e de-ajuns să mă întorc spre răsărit, spre apus, să mă rotesc în sensul acelor de ceasornic sau invers și orizontul cu o mână nevăzută îmi răsfiră cuvintele rămase și le așează altfel; pe o linie imaginară…