Când mă gândesc la tata,  zâmbesc involuntar. În ochii lui o să rămân toată viața fata tatii. Mi-l amintesc, copil fiind, cum tăcea și citea mereu, vedeam veioza aprinzându-se de mai multe ori într-o noapte. Poate de la el moștenesc insomniile literare. "Discret până la anonimizare și introvertit, trăia cu nelinișți misterul cosmic în versurile sale", așa cum frumos îl descria Augustin Co…