Totul în jur era scăldat de o lumină lăptoasă. Perdeaua albă din tul, clătită și răsclătită, își aranja faldurile. F se trezise destul de târziu. Lipsită de irisul solar, ziua îi bâjbâia chipul și ea zâmbi bucuroasă că o nouă dimineață îi bătea în geam. Învăluită în văluri cețoase, zgribulită, aceasta se ruga asiduu să-i dea drumul în casă. Ar fi empatizat cu ea, așa cum empatiza cu tot…