sunt observatorul din turnul care se clatină observatorul invizibil poate doar foșnetul rochiei mele cu maci mă dă de gol dar umplu cu ei o planetă goală o peșteră care te-a hrănit și te-a lăsat să dormi pe rădăcini aromate despre care nimeni n-a auzit și cana de lut cu amprenta necunoscutului dintr-un jurnal   din când în când o ghicitoare își caută răspunsul în pieptul meu văd o grămadă de lite…