Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă, Să-şi pună veşminte pentru cununie. . Rochia brodată-n scânteieri de soare  Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei – mătasea primelor ninsori.   Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei  –  ofranda celui aşteptat, Frumuseţea-i mută şi…