Uneori mă simt de parcă-aş fi butură
în care s-au înfipt tăişurile toate;
prinde-mă de-o rădăcină sură,
de inimă, sau de-o arteră, poate...
Rupe-mă din ce-a pătruns pământul
şi-o să-l pătrundă iar, dar să-mi mai pui
părul alb, aşa cum-mi-este gândul,
doar o dată în vopseaua lui.
Pune-n foc aceste braţe seci
în care s-au topit esenţe de răşină
şi vor veni la tine, singuri, pe poteci,
îngeri…