Uneori mă simt de parcă-aş fi butură în care s-au înfipt tăişurile toate; prinde-mă de-o rădăcină sură, de inimă, sau de-o arteră, poate...   Rupe-mă din ce-a pătruns pământul şi-o să-l pătrundă iar, dar să-mi  mai pui părul alb, aşa cum-mi-este gândul, doar o dată în vopseaua lui.   Pune-n foc aceste braţe seci în care s-au topit esenţe de răşină şi vor veni la tine, singuri, pe poteci, îngeri…