De nu plecai, aş fi stat de veghe tristeţilor tale nărăvaşe ca o herghelie de cai lăsaţi slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aş fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravieţuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele spa…