Se aprinde-un foc suplimentar, pălălaie cu accent barbar.   Fiecare trosnet, de pălugă stoarsă, geme-a frână şi dorsală arsă.   Pe harchine groase, afumate, se scurg umorile sterilizate,   nepătrunse, fumegând în ciotcă, duhnid de suflet conservat în votcă.   Nu pot să mă aleg dintre duhori de cantaridă verde şi candori,   că-mi fuge interiorul din ţâţână,  printre flăcări, cu mirosu-n mână.