Sunt drumuri vechi nestrăbătute în viaţa fiecărui om, iluzii albe-n vis ţesute asemeni umbrelor în pom. Din tot ce poţi trăi-ntr-o noapte nu poţi s-opreşti în zori de zi, când plâng emoţiile-n şoapte şi suntem ce nu putem fi. Atunci când punţi ce leagă clipe se leagănă sub paşi târzii, am vrea-ntre noi să se-firipe ecoul frânt din simfonii. Să întâlnim prin noi fiinţe ce drumul şi l-au rătăcit…