Ne-am zărit printre perdelele toamnei. tu te retrăgeai înspre muguri, eu mă împuținam înspre brumă. amândoi știam că nimicul lasă căi neumblate, amândoi tăceam cuvinte frumoase despre cântece târzii, amândoi ne vom aminti cândva despre cele neîntâmplate. printr-o bucurie rămasă la urmă căutam motiv ca să rămâi; ne mâna înspre viața de turmă un sentiment ciudat de târziu, căci eu voiam să te ști…