ecoul eliberator rãsunã ca un clopot în dungã a lunã plinã a noapte a mii de licurici deşi între mine şi fluturii nopţii e doar un geam dansul ultimei lor speranţe pare grotesc se agaţã cu disperare de o razã de luminã ca şi sufletul meu de ideea de rai într-un fel mã vãd dincolo cu aripile franjuri cu cioatele ascuţite de atâta zbucium rãsturnat definitiv sub o talpã imensã aproape una cu…