cum îți spuneam niarne* când scrii n-ai nevoie de martori nu te gândești dacă va citi cineva doar te apleci asupra literelor încununându-le creștetul cu apăsarea-ți epitelială din care-ți curge mahmuria uiți ca și când aghiasma ți-ar dilata neuronii iar mahmuria dimensiunea în zeci de kilometri locuiți de-un nesfârșit țel inhalezi foșnetul literelor materializâdu-l bunăstarea tăcerii lăfăindu-te-…